"Mereu am considerat că există căi ale minţii şi căi ale inimii; acestea au nevoie să se sprijine unele pe celelalte. Şi dacă se întâmplă ca mintea să nu fie în acord cu inima, atunci mintea este cea care greşeşte. Acordul sau dezacordul său nu contează. Ceea ce contează este ca inima ta să se simtă în largul ei, în pace, în tăcere, în armonie, la ea acasă.
Suntem educaţi pentru minte, deci mintea noastră ştie să se exprime. Dar nimeni nu observă inima. De fapt, este împinsă deoparte de toată lumea pentru că nu-şi găseşte utilitatea în piaţă, nu-şi are locul în lumea ambiţiilor, a politicii, a afacerilor.
Dar, pentru mine, situaţia este exact invers: mintea nu foloseşte la nimic. Inima ştie cel mai bine.
Toate se întâmplă, doar că inima ta trebuie să fie pregătită să le primească. Toate vin, dar dacă inima ta este închisă... legile secrete ale vieţii sunt construite în aşa fel încât nici măcar nu se va bate la poarta inimii tale.
Existenţa ştie cum să aştepte; poate aştepta o eternitate. Totul depinde de tine. Totul este pregătit să se întâmple în orice moment. Deschide doar toate uşile, toate ferestrele, pentru ca existenţa să se reverse în tine din toate părţile. Nu există alt Dumnezeu în afară de existenţă, nu există alt paradis decât propria ta fiinţă. Când existenţa se revarsă în fiinţa ta, atunci a pătruns în tine paradisul - sau tu ai intrat în paradis, sunt doar două moduri diferite de a exprima acelaşi lucru. Dar nu uita: nu se aşteaptă nimic de la tine."
Destin, libertate şi suflet, Care este semnificaţia vieţii? - OSHO
miercuri, 18 iunie 2014
sâmbătă, 31 mai 2014
Lumină şi foc
"Revista Tango: De ce avem nevoie de dragoste? N-ar fi mai simplu să trăim liniştiţi fără? De ce o fi omul creat să iubească?
Dr. Cristian Andrei: E o diferenţă mare între iubire şi dragoste. Foarte mare! Iubirea este cum este căldura soarelui. Se infiltrează printre oameni, face să înflorească florile dintre ei, să zâmbească unii către alţii. Este exact cum e lumina. O comparaţie mai bună decât între iubire şi lumină nu există. În timp ce dragostea este ca focul. Focul este altceva decât lumina. Acesta face incendii de pădure, lasă scrum în urma lui şi, câtă vreme activează, are şi lumină - adică poate să aibă şi acea iubire frumoasă dintre oameni, dar consumă ceva. Există tot mai mulţi oameni în ziua de astăzi care au dragoste fără iubire. De ce? Pentru că dragostea a început să fie o frustrare. E ca bulimia, e ca şi consumul de marijuana. E ceva artificial, e o ambiţie, este un orgoliu, este frustrarea că nu poţi să faci sex cu celălalt şi îi spui că-l iubeşti numai pentru că nu ai ajuns la părţile lui esenţiale.
R.T.: Există şi oameni care nu pot iubi?
C.A.: Există din ce în ce mai mulţi oameni care nu mai pot iubi. Sunt mulţi oameni tineri care nu văd de ce să iubească. Se gândesc la bani, la carieră, la chestiile secundare. Sunt şi oameni în vârstă, cărora li se stinge iubirea, deşi ar putea foarte bine să iubească şi la vârste înaintate, dar devin atât de zgârciţi cu iubirea! Şi de reci... sunt mulţi.
R.T.: Care ar fi cea mai frumoasă declaraţie de dragoste?
C.A.: Depinde de impactul pe care-l simţi tu. Pentru că, dacă ţie îţi spune cineva "ai gene lungi" s-ar putea să fi foarte emoţionată pentru că e vorba de un anume om. Dacă îţi spune un tip gras, de care nu-ţi place, nu e declaraţie de dragoste.
R.T.: Nu cumva simplul "te iubesc" rămâne cea mai frumoasă declaraţie de dragoste?
C.A.: Cuvintele astea au în ele un tezaur de interpretări, dar dragostea nu se poate pune în cuvinte. De aceea se şi fac tot felul de poezii care sunt aproximări. Se tot pictează şi se tot cântă. Şi, din toate astea, uneori simţi emoţia. Dar o poezie întreagă e egală cu un clipit al persoanei care te interesează. Şi, uneori, e suficient să clipeşti ca să faci o declaraţie de dragoste."
Preluat dintr-un interviu cu Dr. Cristian Andrei din Revista Tango
Dr. Cristian Andrei: E o diferenţă mare între iubire şi dragoste. Foarte mare! Iubirea este cum este căldura soarelui. Se infiltrează printre oameni, face să înflorească florile dintre ei, să zâmbească unii către alţii. Este exact cum e lumina. O comparaţie mai bună decât între iubire şi lumină nu există. În timp ce dragostea este ca focul. Focul este altceva decât lumina. Acesta face incendii de pădure, lasă scrum în urma lui şi, câtă vreme activează, are şi lumină - adică poate să aibă şi acea iubire frumoasă dintre oameni, dar consumă ceva. Există tot mai mulţi oameni în ziua de astăzi care au dragoste fără iubire. De ce? Pentru că dragostea a început să fie o frustrare. E ca bulimia, e ca şi consumul de marijuana. E ceva artificial, e o ambiţie, este un orgoliu, este frustrarea că nu poţi să faci sex cu celălalt şi îi spui că-l iubeşti numai pentru că nu ai ajuns la părţile lui esenţiale.
R.T.: Există şi oameni care nu pot iubi?
C.A.: Există din ce în ce mai mulţi oameni care nu mai pot iubi. Sunt mulţi oameni tineri care nu văd de ce să iubească. Se gândesc la bani, la carieră, la chestiile secundare. Sunt şi oameni în vârstă, cărora li se stinge iubirea, deşi ar putea foarte bine să iubească şi la vârste înaintate, dar devin atât de zgârciţi cu iubirea! Şi de reci... sunt mulţi.
R.T.: Care ar fi cea mai frumoasă declaraţie de dragoste?
C.A.: Depinde de impactul pe care-l simţi tu. Pentru că, dacă ţie îţi spune cineva "ai gene lungi" s-ar putea să fi foarte emoţionată pentru că e vorba de un anume om. Dacă îţi spune un tip gras, de care nu-ţi place, nu e declaraţie de dragoste.
R.T.: Nu cumva simplul "te iubesc" rămâne cea mai frumoasă declaraţie de dragoste?
C.A.: Cuvintele astea au în ele un tezaur de interpretări, dar dragostea nu se poate pune în cuvinte. De aceea se şi fac tot felul de poezii care sunt aproximări. Se tot pictează şi se tot cântă. Şi, din toate astea, uneori simţi emoţia. Dar o poezie întreagă e egală cu un clipit al persoanei care te interesează. Şi, uneori, e suficient să clipeşti ca să faci o declaraţie de dragoste."
Preluat dintr-un interviu cu Dr. Cristian Andrei din Revista Tango
vineri, 30 mai 2014
Preţuieşte Viaţa
Nu am urmărit la TV nici o emisiune a Andreei Marin cu acest nume: Preţuieşte Viaţa. Habar nu am ce teme se dezbat acolo însă trebuie să recunosc că, văzând pe Facebook o postare care te invita la Tg. Mureş la un eveniment în caravană prin mai multe oraşe din ţară Preţuieşte Viaţa mi s-a părut atractivă denumirea şi am vrut să merg.
.jpg)
Deşi nu o simpatizez pe Andreea Marin, nu-mi pare rău că am mers. S-au discutat acolo tot felul de lucruri, de la tendinţa spre o alimentaţie sănătoasă, reîntoarcerea la natură în zilele acestea când totul este tehnologie, la violenţa domestică sau actele caritabile ale unei clinici din Turcia, care în parteneriat cu fundaţia Andreei Preţuieşte Viaţa, readuc bucuria unei vieţi normale unor oameni greu încercaţi de soartă.
Însă ceea ce-mi va rămâne multă vreme în minte de acum înainte este un exerciţiu de introspecţie pe care Andreea l-a propus celor din sală: "întindeţi-vă mâinile înainte, cu palmele orientate spre voi, mâinile apropiate. Priviţi-vă ca într-o oglindă în palme. Ce vedeţi? Este frumos sau urât ceea ce vedeţi acolo? Acum închideţi ochii şi căutaţi mai adânc, până în sufletul vostru. Ce vedeţi? Vă place ceea ce vedeţi sau nu? Acum închideţi palmele şi duceţi-le în dreptul inimii!...."
şi incă ceva: îndemnul Andreei ca în fiecare dimineaţă când ne trezim şi ne uităm în oglindă să ne privim în ochi şi să ne spunem: Preţuiesc Viaţa!
fotografiile sunt preluate de pe pagina de Facebook a Andreei Marin
marți, 27 mai 2014
sâmbătă, 24 mai 2014
Bach într-o formă avangardistă
4 oameni talentaţi au dat naştere în seara asta la Palatul Culturii din Tg. Mureş unui spectacol absolut încântător: Johann Sebastian Bach reinventat prin muzica lui Zoli Toth (de la Sistem). O împletire de instrumente precum marimbă, vibrafon, vioară, violoncel, mânuite de artişti desăvârşiţi care au pus pe note muzica marelui compozitor clasic, într-un stil cu totul aparte, amplificate prin imagini 3D proiectate pe nişte panouri cu simetrie perfectă, au făcut acest spectacol un adevărat show.
Combinaţia între diferite stiluri, clasic, jazz, pop, rock au făcut acest spectacol foarte divers şi dinamic, plin de energie şi culoare, un proiect foarte îndrăzneţ care a adus aplauze îndelungate artiştilor.
Însă, pe cât de încântător a fost spectacolul, pe atât de mare a fost dezamăgirea în ceea ce priveşte prezenţa publicului la eveniment. Deşi acest spectacol face parte dintr-un turneu naţional Zoli Toth Project care se întinde pe mai bine de o lună în 12 oraşe din ţară şi are o mulţime de parteneri media, totuşi la Tg. Mureş în seara asta am fost doar o mână de oameni în sală. Păcat că un astfel de spectacol nu a fost suficient mediatizat încât să se bucure cât mai multă lume de această încântare, în condiţiile în care preţul biletului (20 lei) a fost mult sub calitatea spectacolului.
Felicitări Zoli Toth Project pentru această seară în care ne-aţi cântat şi încântat deopotrivă!
Combinaţia între diferite stiluri, clasic, jazz, pop, rock au făcut acest spectacol foarte divers şi dinamic, plin de energie şi culoare, un proiect foarte îndrăzneţ care a adus aplauze îndelungate artiştilor.
Însă, pe cât de încântător a fost spectacolul, pe atât de mare a fost dezamăgirea în ceea ce priveşte prezenţa publicului la eveniment. Deşi acest spectacol face parte dintr-un turneu naţional Zoli Toth Project care se întinde pe mai bine de o lună în 12 oraşe din ţară şi are o mulţime de parteneri media, totuşi la Tg. Mureş în seara asta am fost doar o mână de oameni în sală. Păcat că un astfel de spectacol nu a fost suficient mediatizat încât să se bucure cât mai multă lume de această încântare, în condiţiile în care preţul biletului (20 lei) a fost mult sub calitatea spectacolului.
Felicitări Zoli Toth Project pentru această seară în care ne-aţi cântat şi încântat deopotrivă!
miercuri, 21 mai 2014
Magia
Magia, de Rhonda Byrne.
O carte extrem de ușor de citit dar cu o invățătură profundă.
Are la bază principiul biblic al mulțumirii, (celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce are). Am invățat din cartea asta că trebuie să fim recunoscători. Pentru tot. Pentru sănătatea pe care o avem, pentru bunurile pe care le avem, pentru banii nostri, pentru prieteni, pentru apă, aer, pentru hrana noastră etc. Nu pot să spun că nu practicam și inainte recunoștința dar cartea asta m-a mai invățat ceva în plus: să mulțumesc pentru ceea ce vreau să devină realitate în viața mea chiar înainte ca lucrul acela să se întâmple. Gândind pozitiv asupra acelui fapt și mulțumind pentru realizarea lui, îl atragem în viața noastră.
Ce este de fapt magia? Magia este o stare de bine pe care o resimți atunci când ești mulțumit, împăcat cu tine și cu lumea din jur. Când ai ajuns să aplici recunoștința la un nivel cât mai sincer și cât mai profund cu putință, vei simți cum Universul lucrează în favoarea ta.
Fiți recunoscători! Nu contează cui aduceți această recunoștință: lui Dumnezeu, Universului, celor din jurul vostru, chiar nu contează, contează doar să simțiti asta!
O carte extrem de ușor de citit dar cu o invățătură profundă.
Are la bază principiul biblic al mulțumirii, (celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce are). Am invățat din cartea asta că trebuie să fim recunoscători. Pentru tot. Pentru sănătatea pe care o avem, pentru bunurile pe care le avem, pentru banii nostri, pentru prieteni, pentru apă, aer, pentru hrana noastră etc. Nu pot să spun că nu practicam și inainte recunoștința dar cartea asta m-a mai invățat ceva în plus: să mulțumesc pentru ceea ce vreau să devină realitate în viața mea chiar înainte ca lucrul acela să se întâmple. Gândind pozitiv asupra acelui fapt și mulțumind pentru realizarea lui, îl atragem în viața noastră.
Ce este de fapt magia? Magia este o stare de bine pe care o resimți atunci când ești mulțumit, împăcat cu tine și cu lumea din jur. Când ai ajuns să aplici recunoștința la un nivel cât mai sincer și cât mai profund cu putință, vei simți cum Universul lucrează în favoarea ta.
Fiți recunoscători! Nu contează cui aduceți această recunoștință: lui Dumnezeu, Universului, celor din jurul vostru, chiar nu contează, contează doar să simțiti asta!
joi, 1 mai 2014
Spicuiri ... din Mîndruţă
" Ai divorţat. Ce ai înţeles din prima căsnicie?
Lucian Mîndruţă.: Am înţeles că cel mai frumos lucru într-o căsnicie poate să fie, până la urmă, divorţul. La final, la divorţ, când m-am dus la tribunal avocata a întârziat. Şi eu eram cu soţia de care urma să divorţez, discutam lejer lângă o fereastră, râdeam şi fumam. Avocata a venit, m-a luat de-o parte şi mi-a spus: "n-ar fi trebuit să veniţi chiar aşa la tribunal, cu amanta, pentru că nu e frumos". Şi i-am spus că e soţia... de ea mă despart. Nu doar părea că ne înţelegem, chiar ne înţelegeam foarte bine doar că, pur şi simplu, fiecare avea drumul lui.
Cum ai cunoscut-o pe actuala soţie? Să zicem ultima, soţia definitivă? E iubirea definitivă?
L.M.: N-aş vrea să creadă că e ultima, că după aceea şi-o ia în cap. Deci rămânem la formula "actuala soţie". Şi sper că şi ea crede acelaşi lucru despre mine, sunt doar "actualul", da?
Care este sensul vieţii?
L.M.: Nu există un sens al vieţii. Viaţa este ce-şi face fiecare din ea. Nu are un sens, nu are o logică...
Tu ai trecut de jumătate...
L.M.: Am trecut, nu mai am mult.
Şi cum te consolezi cu gândul ăsta?
L.M.: Nu mă consolez.
Înseamnă că eşti într-o depresie continuă.
L.M.: Da. În general, oamenii care înţeleg viaţa nu pot să aibă ca alternativă decât depresia. Nu există altceva. Pentru că este limpede. Munceşti, tragi tare, încerci să perpetuezi specia, încerci să te îmbunătăţeşti pe tine ca individ, încerci să nu faci prea mult rău în jur, după aia mori şi nu se mai întâmplă nimic.
Ce contează cel mai mult în viaţă?
L.M.: Absolut nimic. Nu contează absolut nimic. Orice ai face, viaţa se încheie. Şi dacă eşti Napoleon, şi dacă eşti cerşetor. Nu are nici un sens. Nu are nici un rost să te gândeşti că are un sens. Ceea ce e minunat dacă poţi să faci este să laşi câteva cuvinte bine scrise. Asta e tot. Pe care, la un moment dat, să le păstreze unii sau alţii."
preluat din revista Tango - Marea Dragoste
Lucian Mîndruţă.: Am înţeles că cel mai frumos lucru într-o căsnicie poate să fie, până la urmă, divorţul. La final, la divorţ, când m-am dus la tribunal avocata a întârziat. Şi eu eram cu soţia de care urma să divorţez, discutam lejer lângă o fereastră, râdeam şi fumam. Avocata a venit, m-a luat de-o parte şi mi-a spus: "n-ar fi trebuit să veniţi chiar aşa la tribunal, cu amanta, pentru că nu e frumos". Şi i-am spus că e soţia... de ea mă despart. Nu doar părea că ne înţelegem, chiar ne înţelegeam foarte bine doar că, pur şi simplu, fiecare avea drumul lui.
Cum ai cunoscut-o pe actuala soţie? Să zicem ultima, soţia definitivă? E iubirea definitivă?
L.M.: N-aş vrea să creadă că e ultima, că după aceea şi-o ia în cap. Deci rămânem la formula "actuala soţie". Şi sper că şi ea crede acelaşi lucru despre mine, sunt doar "actualul", da?
Care este sensul vieţii?
L.M.: Nu există un sens al vieţii. Viaţa este ce-şi face fiecare din ea. Nu are un sens, nu are o logică...
Tu ai trecut de jumătate...
L.M.: Am trecut, nu mai am mult.
Şi cum te consolezi cu gândul ăsta?
L.M.: Nu mă consolez.
Înseamnă că eşti într-o depresie continuă.
L.M.: Da. În general, oamenii care înţeleg viaţa nu pot să aibă ca alternativă decât depresia. Nu există altceva. Pentru că este limpede. Munceşti, tragi tare, încerci să perpetuezi specia, încerci să te îmbunătăţeşti pe tine ca individ, încerci să nu faci prea mult rău în jur, după aia mori şi nu se mai întâmplă nimic.
Ce contează cel mai mult în viaţă?
L.M.: Absolut nimic. Nu contează absolut nimic. Orice ai face, viaţa se încheie. Şi dacă eşti Napoleon, şi dacă eşti cerşetor. Nu are nici un sens. Nu are nici un rost să te gândeşti că are un sens. Ceea ce e minunat dacă poţi să faci este să laşi câteva cuvinte bine scrise. Asta e tot. Pe care, la un moment dat, să le păstreze unii sau alţii."
preluat din revista Tango - Marea Dragoste
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
