Pentru cine bat clopotele

"Moartea nu era nimic şi în mintea sa nu exista nici o reprezentare a ei şi nici teama de ea. Dar să trăieşti însemna un lan de grâne în vânt pe coasta unui deal. Să trăieşti însemna un uliu plutind în înaltul cerului. Să trăieşti însemna un vas de lut plin cu apă în pulberea treieratului, după ce boabele au fost strânse şi pleava purtată de vânt. Să trăieşti însemna un cal între picioarele tale şi o carabină sub picior şi un deal şi o vale şi un pârâu străjuit de copaci şi capătul îndepărtat al văii şi înălţimile de dincolo. [...] Şi dacă nu există lucruri gen mult timp sau pentru restul vieţii sau de acum înainte, ci singurul lucru care există e "acum", pai atunci "acum" este lucrul care trebuie slăvit şi-s fericit aşa." - Ernest Hemingway, Pentru cine bat colopotele

Aniversare

Se apropie cu paşi repezi aniversarea unei vârste foarte frumoase, 33 de ani.

Eu nu obişnuiesc să-mi fac bilanţul la sfârşitul anului calendaristic, aşa cum fac majoritatea, ci la aniversare. Atunci trag linie şi spun a trecut încă un an din viaţa mea, cu bune, cu rele...

Este o aniversare frumoasă, pe care o să o petrec în familie cu mama şi bunica mea şi apoi cu câţiva prieteni. Ce este interesant acum, este că împlinesc exact vârsta terminaţiei anului de naştere al bunicii mele, 1933. Am bunică tânără, ce mai! Şi nu numai bunică, ci şi mamă. Şi o altă fază tare, mama şi eu ne-am născut în ani la fel de frumoşi, 1955 şi, aţi ghicit, 1977.

Aşa că, la o aşa aniversare, nu se poate fără tort. Şi, ca să vă fac puţin poftă, am pregătit un tort de frişcă cu fructe şi cremă de lămâie, şi după cum vedeţi, l-am ornat cu flori cu 4 petale pentru a avea noroc tot anul. Îmi face o deosebită plăcere să-l împart cu cei dragi!

Ce-mi doresc pentru anul care vine? Să avem sănătate, atât mama şi bunica mea cât şi eu şi să mai facem multe aniversări împreună, în 3 sau ... mai mulţi, cum o vrea Dumnezeu.

În viteză

Vorbeam zilele acestea cu nişte prieteni, despre lumea în care trăim.

Am constatat că secolul acesta nu degeaba este numit "secolul vitezei", că, pe bune, totul se mişcă într-un ritm năucitor. Şi asta, datorită gradului mare de acces la informaţie, datorită faptului că activităţile noastre de zi cu zi s-au schimbat mult în comparaţie cu cele de acum 15-20 de ani.

Ne-am amintit cu nostalgie de anii de studenţie, când trăiam într-o lume mai puţin virtuală, când ne jucam table sau cărţi pe pătură în iarba din curtea căminului studenţesc, când mergeam la bibliotecă să citim o carte bună sau când ieşeam la cinematograf cu vreun iubit sau o iubită. Şi ritmul acela era normal, chiar dacă uneori eram defazaţi cu pi/2 din cauza celor mai frumoase chefuri la care am luat parte vreodată.

Cum oare atunci aveam suficient timp pentru toate iar acum suntem atât de grăbiţi? Înclin să cred că ritmul de viaţă al zilelor noastre şi informatizarea în exces sunt mai mult decât dăunătoare nouă tuturor dar mai ales generaţiilor care vin în urma noastră, copiilor care învaţă să cultive legume şi fructe în gradini virtuale, unde timpul nu mai are răbdare nici măcar cu evoluţia firească a legilor naturii...

Pietricelele de pe marginea drumului

La un moment dat citeam: "Oamenii inteligenţi nu au acces larg la fericire. E greu să fii fericit, seren, jovial şi în acelaşi timp foarte inteligent. "

Cred că vine o vreme când inteligenţa descoperă fericirea, atunci când ne dăm seama că suntem prinşi într-un vârtej în care, daca am continua să existăm, ne-am pierde identitatea. În acest moment, trebuie să facem ceva pentru a scăpa din tumult, pentru a găsi o cale de ieşire la suprafaţă.

Şi atunci ne oprim din drum, căutăm liniştea, calmul şi, vorba unui prieten, "începem să străbatem drumul mai încet, tocmai pentru a vedea frumuseţea pietricelelor de pe margine".

Vin şi zic că doar oamenii inteligenţi pot fi cu adevărat fericiţi, pot vedea lucrurile simple şi se pot bucura de frumuseţea lor.

Începuturi...

Pluteşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va inventa într-adins ca să-ţi răsplătească ţie îndrăzneala. – Regina Isabela către Cristofor Columb