Pentru Sergiu, cu dedicaţie

Crin

Un crin frumos mirositor, pentru Crina
...

Săgetuţa

Am o floare în balcon, am primit-o la servici, de la o colegă. Nu ştiu care este denumirea ştiinţifică, noi îi spunem săgetuţă. Am văzut-o pe diferite site-uri şi am citit că înfloreşte foarte rar. La noi a îmbobocit şi are chiar şi "lacrimi".

Le vedeţi?

Revin cu o poză în care să vedeţi inflorescenţa. Mirosul este nu foarte puternic, dar asemănător cu Mâna-Maicii-Domnului. După cum vedeţi, florile seamănă şi ele foarte mult cu cele ale acestui arbust.

Puterea credinţei

"Într-0 duminică însorită, în faţa unei biserici, o fetiţă desena cu creta pe asfalt.

Oamenii ieşind din biserică, au întrebat-o:

- Ce desenezi?, iar ea a răspuns:

- Îl desenez pe Dumnezeu!

Atunci oamenii, foarte intrigaţi, au întrebat-o:

- Cum îl desenezi pe Dumnezeu, de vreme ce nimeni nu ştie cum arată?, iar fetiţa le-a răspuns:

- Vor şti când voi termina desenul!"

Este răspunsul la întrebarea cât de mult îl iubim pe Dumnezeu, povestioară de care îmi amintesc în fiecare primăvară, pentru că, în imaginaţia mea, scena se petrece într-o frumoasă zi din acest anotimp.

Şi ca să vedem reversul medaliei, trebuie să găsim răspunsul la întrebarea Doamne, cât de mult mă iubeşti? prin faptul că El, întinzându-şi mâinile pe cruce, a răspuns: Atât.

Din categoria reclame mişto

Primăvara în centrul oraşului Tîrgu-Mureş

Primăvara îşi intră în drepturi la Tîrgu Mureş, ca atare, totul este înflorit. Coloritul pomilor şi al florilor ne oferă un spectacol al încântării. La fel şi mirosul primăvăratic ce pluteşte în aer ne dezmiardă simţurile. Nu poţi să treci pe lângă un pom înflorit şi să nu te opreşti să-i admiri inflorescenţa şi să-i inspiri parfumul.

Am făcut o plimbare în centrul oraşului pentru a admira magnoliile. În fiecare primăvară, înflorirea lor înseamnă pentru mine o bucurie imensă. Aceşti arbuşti sunt reprezentativi pentru Tîrgu Mureş, la fel cum sunt şi trandafirii. Şi pe lângă magnolii, nu m-am putut abţine să nu fac câteva poze şi la ceilalţi pomi şi la florile care împânzesc centrul atât de frumos.

Paştile la Ciunga

O să vă întrebaţi ce o fi Ciunga asta? E numele satului unde m-am născut, de fapt nu e un sat, e un cartier al oraşului Ocna Mureş unde sunt doar case şi care a primit acest nume după porecla unei femei care avea o mână ciuntită. Aşa, Uioara de Jos este numită de sute de ani Ciunga (am găsit în acte foarte vechi acest nume al localităţii aparţinând de raionul Aiud).

De când mă ştiu, am petrecut sărbătoarea Paştilor la Ciunga. Ce poate fi mai frumos decât să sărbătorim Învierea în mijlocul naturii revenite la viaţă, la începutul fiecărei primăveri. Acolo se simt sărbătorile cel mai profund.

În biserica din sat este zugrăvită foarte frumos scena Învierii iar slujba de la miezul nopţii ne umple în fiecare an inimile de bucurie. Şi în acest an, împreună cu mama şi bunica mea, am fost să luăm lumină.

Paştile la noi sunt cât se poate de simple, fără iepuraşi şi ouă de ciocolată, doar cu cozonaci, drob şi friptură de miel şi tradiţionalele ouă roşii, vopsite în foi de ceapă şi date cu slănină pentru luciu.

Frumuseţea acestei sărbători, ca de altfel a fiecărei zile bine-cuvântate de Domnul, vine din noi, din sufletele noastre, din lucrurile simple din viaţa noastră, doar trebuie să avem credinţă şi dragoste nemărginită în Dumnezeu.