Lucruri de mult uitate

Vă mai amintiţi clasoarele cu timbre?

Am dat peste ele în biblioteca de la bunica şi mi-am amintit de copilărie. Ţin minte că, majoritatea dintre noi, copii fiind, ne ocupam de colecţionarea de timbre. Ce-mi amintesc este că le cumpăram de la filatelia de lângă Librăria Eminescu din Tg. Mureş şi că, cel mai spectaculos în această practică erau aşa-numitele "schimburi de timbre". Pe şanţ la bunică-mea, la Ciunga, sau printre blocurile de pe Apicultorilor din Tg. Mureş, făceam un troc după valori numai de noi ştiute.

Ce diferenţe între generaţii, copiii din ziua de azi nu ar mai gusta din savoarea acestei preocupări, ei sunt mult mai acaparaţi de jocul pe calculator care îi prinde tot mai mult, furându-le copilăria.

Cei din generaţia mea, întoarceţi-vă în timp şi priviţi mai jos câteva fotografii din clasor.

Peroni - ultima reclamă

Omul - o şansă

"Omul nu este decât o şansă, dar este responsabilul infinit al acestei şanse." - Albert Camus

Festivalul Luminii

Festivalul Luminii - spectacol de lumină şi întuneric, de imagine şi muzică şi mai ales de trăire emoţională a bucuriilor mărunte.

Aseară la Platoul Corneşti din Tg. Mureş, Organizaţia de Cercetaşi din oraş ne-au învăţat, pe cei care nu ştiam încă, să ne bucurăm de simplitate.

Ce au făcut ei, am interpretat ca fiind un efort de echipă, efort depus pe parcursul mai multor luni de muncă în atelierele de creaţie şi mai ales, finalizarea proiectului prin amplasarea şi aprinderea pe aleile de la Platou, a mai mult de 11.000 de "gulguţe", aşa au numit ei ornamentele confectionate cu multă migală din hârtie refolosibilă şi lumânărele introduse în aceste candele improvizate.

O seară feerică pe care cei mici ne-au oferit-o nouă celor mari, tocmai ca să ne amintim că viaţa este frumoasă, să învăţăm să ne îngrijim de sufletul nostru şi să-i oferim din când în când mici bucurii pe care noi, în vâltoarea vieţii, nu prea le mai acordăm multă atenţie.

Felicitări Cercetaşilor!

Lady

Tenisul - sportul alb

Dintre toate sporturile, prefer tenisul. Este un sport elegant şi care implică un control psihic desăvârşit. Până acum nu am reuşit să văd decât partide televizate. Am avut o tentativă acum 2 ani, la Sibiu la Cupa Davis, însă ne-am trezit cam târziu şi nu am mai găsit bilete (vorbesc la plural pentru că mama este mai împătimită cu tenisul decât mine, şi am fi mers împreună).

Anul acesta însă, am reuşit să mergem la Cluj la turneul BCR Tenis Partener, fiind invitate de prietenul meu Ovidiu Păunescu, el având meciuri la simplu şi la dublu în acest turneu. Aşa că, vineri am avut o zi liberă în care mi-a făcut mare plăcere să văd un meci live, mai ales că juca cineva cunoscut şi am fost cu sufletul alături de el.

Un meci frumos, spectaculos, în care s-au confruntat două generaţii cu două stiluri de joc total diferite. Chiar dacă a pierdut, Ovi este la înălţime prin stilul său de joc, prin naturaleţea cu care se mişcă pe teren şi prin pasiunea pe care o pune în joc.

Nu cred că sunt în măsură să dau lecţii, însă, îmi amintesc cu drag despre un team-building la care am participat şi la care am învăţat o lecţie de viaţă. Programul team-buildingului se desfăşura în etape în care câştigam piese ale unui puzzle. Imaginea finală era alcătuită din nişte munţi care se reflectau într-un lac, imaginii fiindu-i ataşat un citat din Confucius, citat de care îmi amintesc de multe ori când trec prin greutăţi sau situaţii neplăcute de-a lungul vieţii. Aşa că, Ovi, "Să fi învingător nu înseamnă să nu cazi niciodată, ci să te ridici de fiecare dată când cazi!". Felicitări pentru succesul la dublu.

Paştile la Ciunga

Ca în fiecare an, am făcut Paştile la Ciunga, la bunică-mea.

A fost o vreme super mişto în toate aceste zile de sărbătoare. Vineri seara, când ne-am întors de la biserică, au curs din cer câţiva stropi de ploaie, care cică semnifică lacrimile lui Dumnezeu după Fiul Său Isus. Nopatea de Înviere a fost una caldă şi plină de încărcătură emoţională. În mica biserică din vale, aşa numim biserica unde predică Popa Brie, s-a auzit foarte frumos Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând!

Cel mai frumos lucru acum la Ciunga, mai mult decât în orice alt loc, pentru că este locul de care ne leagă totul, pentru că acolo este "iarba verde de acasă", e natura. Pun mai jos câteva poze care le-am facut în această mini-vacanţă bine-meritată, cu speranţa că vă vor încânta şi vouă privirea.
poză artistică
balansoarul din grădină, loc de relaxare şi admiraţie a naturii
coşul cu ouă vopsite în foi de ceapă şi unse cu slănină pentru luciu
nu mă uita

mărul de vară care izbucneşte în floare

pomişorul plantat anul trecut şi care s-a încăpăţânat să şi înflorească
păpădiile care sunt în floare acum şi râd în soare
o păpădie care "s-a maturizat" prea devreme
florile de păr, al căror miros l-aş transpune într-un parfum să-l simt tot anul

vişinul de lângă bucătărie, nins de flori