luni, 7 mai 2012

Regula de doi, simplă


"Al tău, a mea. Îmbrăţişez, oftezi. Sărut, gemi. Plâng, mângâi. Ţip, taci. Nu vorbesc, ţipi. Ascult, cânţi. Îngân, murmuri. Clipesc, tremuri. Doresc, te oferi. Aprind, explodezi.

Indiferent, clocotitoare. Zâmbesc, sclipire în irişi. Râd, sari neastâmpărată. Dorm, priveşti. Visez, păzeşti. Miros, pluteşti. Sorb, curgi. Păşesc, admiri. Cad în adoraţie, te preumbli. Gol în stomac, te insinuezi. Plec, ţi-e teama. Zbor, mă aştepţi.

Mi-e dor, te răscoleşti. Revin, mă bănuieşti. Te vreau, mă primeşti. Pătrund, te înalţi. Fumez, m-ai iertat. Încep, termini. Alerg, mă potoleşti. Stau, mă porneşti. Mi-e lene, îmi faci poftă. Uit, îmi aduci aminte.

Ignor, mă trezeşti. Urăsc, mă plezneşti. Trăiesc, speri. Te vezi prin mine, mă înmulţesc prin tine. Simplific, complici. Stric, repari. Distrug, rabzi. Mă frămânţi, n-ai chef.

Mă îngrijorezi, nu exişti. Mă dori, ai fost. Mă omori încet, n-ai fost nicicând plecată. Sunt complet, eşti jumătate până la întreg. Te iubesc, străluceşti. Suspin, treci. Mă liniştesc, apui. Număr orele, vezi infinitul. Toată viaţa, dincolo de moarte.

Sunt tânar, îmbătrânesc. Te ţin de mână, vrei toată inima. Regret, zâmbeşti. Aştept, trăieşti. Închid ochii, mă iubeşti. Am trăit o viaţă, abia acum începe. Am fost două păreri, acum trăim."

-Mihai Morar -

sâmbătă, 5 mai 2012

Bujorii de la Zau de Câmpie

Pentru prima dată în viaţă, deşi ştiam de multă vreme de Rezervaţia de bujori de la Zau de Câmpie, am ajuns să o văd, dar din păcate... am ajuns prea târziu.
Am dat crezare unei ştiri TV care spunea că au înflorit bujorii la Zau şi că spectacolul naturii durează 10-12 zile şi am mers azi acolo. În mod normal ar fi trebuit să vedem un câmp plin de bujori roşii dar florile au fost deja scuturate.
Această rezervaţie are şi o legendă care spune că în partea locului trăia un împărat care avea doi fii, cel mare rău, invidios iar cel mic frumos şi bun. Cel mic cutreierând padurile din jur a întâlnit o fată frumoasă, fata pădurarului, de care s-a îndrăgostit. Fratele cel mare îl invidiază pentru dragostea lui şi într-o zi, întorcându-se ei de la vânătoare şi fiind cu barca pe unul din lacuri, îl arunca pe cel mic în lac unde acesta se îneacă. Aflând despre moartea iubitului, fata pădurarului s-a aşezat pe o pajişte lângă lac şi a început să plângă cu atâta durere încât lacrimile ei deveneau sânge şi unde cădeau pe pământ, se prefăceau în flori de bujor de culoare sângerie.
Chiar dacă nu am văzut "rezervaţia miraj" în toată splendoarea ei, drumul până acolo pe marginea lacurilor de la Zau de Câmpie a fost foarte frumos, am realizat cât de frumoasă poate fi viaţa în natură, departe de betoanele oraşelor noastre şi de tot ritmul nebun în care viaţa noastră se desfăşoară.
Este păcat că lumea nu ştie la timp despre fenomenul înfloririi bujorilor de stepă care trăiesc din 1932 pe dealurile Zau-lui şi nu evadează pentru câteva ore în natură pentru a se bucura de frumuseţea naturii.
Cu siguranţă voi căuta să merg în anii următori acolo, în timpul inflorescenţei bujorilor, pentru peisajul în sine şi pentru liniştea de acolo, pentru faptul că te umple de viaţă şi energie.















duminică, 29 aprilie 2012

Culoarea splendidă a primăverii

Este şcoala la care am învăţat să scriu... Nu am mai avut ocazia să văd curtea plină de copii, aşa cum era în urmă cu aproape 30 de ani dar cu siguranţă nu mai este la fel ca atunci. Copiii din sat sunt tot mai puţini şi clasele comasate.. Ce urmăresc acolo la şcoala din sat, pentru că pot să ajung doar în week-enduri este faptul că în fiecare primăvară curtea este plină de culoare, în gard sunt meri pădureţi care sunt absolut senzaţionali când dau în floare. Aşa mai prinde viaţă şi şcoala din satul copilăriei mele..



luni, 9 aprilie 2012

Suferința din Săptămâna Patimilor

1. Atunci Pilat a luat pe Isus, şi a pus să-L bată.2. Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.3. Apoi, s-au apropiat de El, şi ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!“ Şi-I dădeau palme.4. Pilat a ieşit iarăş afară, şi a zis Iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.“5. Isus a ieşit deci afară, purtînd cununa de spini şi haina de purpură. „Iată omul!“ le-a zis Pilat.6. Cînd L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!“ „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L“, le-a zis Pilat,„căci eu nu găsesc nicio vină în El.“7. Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentrucă S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.“8. Cînd a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.9. A intrat iarăş în odaia de judecată, şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?“ Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.10. Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc, şi am putere să-Ţi dau drumul!“11. „N-ai avea nicio putere asupra Mea“, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus: De aceea, cine Mă dă în mînile tale, are un mai mare păcat.“12. De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar Iudeii strigau: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu eşti prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat, este împotriva Cezarului.“13. Cînd a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre“, iar evreieşte: „Gabata.“14. Era ziua Pregătirii Paştelor, cam pela ceasul al şaselea. Pilat a zis Iudeilor: „Iată Împăratul vostru!“15. Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!“ „Să răstignesc pe Împăratul vostru?“ le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decît pe Cezarul!“16. Atunci L-a dat în mînile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, şi L-au dus să-L răstignească.
Icoana aceasta, în accepțiunea mea, zugrăvește cel mai fidel descrierea lui Isus înainte de a fi dat în mâinile Iudeilor. Câtă seninătate în fața morții, câtă liniște sufletească și pace...
Și pentru că suferința mamei la vederea Fiului răstignit pe cruce nu poate fi exprimată mai profund decât ... într-o lacrimă
am ales aceste două imagini sugestive pentru ca toți cei dragi mie, privindu-le, să aibă o săptămână întărită în credință, (cred că Săptămâna Patimilor este cea mai frumoasă din an), iar Paștile să fie pentru toți prilej de bucurie și încredere nemărginită în Dumnezeu și Înviere.

duminică, 8 aprilie 2012

De Florii

am cules "miţişori" - aşa se numesc la noi mugurii aceştia care se duc în cimitire în sâmbăta Floriilor şi se împodobesc cu ei mormintele


m-am bucurat de clopoţeii care râdeau în lumina dimineţii


am văzut cum zambiluţa aceasta se străduieşte să crească frumoasă pentru Duminica Paştilor


şi ca Floriile să aibă flori autentice, a înflorit o tufă de narcise




şi, tot acum de Florii, "via plânge"