M ... with Love

Nu numai ciocolata dă dependență ci și creația artistică! Bravo Milka! Pe mine m-ai cucerit definitiv!

Cu drag, M

Viața ca un ... copac, sau, doi copaci ca ... viața?!

De multe ori, natura ne dă lecții. Trebuie doar să avem ochi să vedem și urechi să auzim. Cum la partea cu sonorizarea suprapusă imaginii stau foarte prost d.p.d.v. al abilităților tehnice, tot fotografia este cea care mă ajută să "păstrez clipe". Aceste poze-clipe sunt de fapt mult mai grăitoare, pentru că, vorba cuiva, "O poză face cât 1000 de cuvinte!"

Este aceasta o fotografie pe care aș traduce-o într-un cuvânt așa: "Viața". Îmi place să cred că această "unire" nu a fost mâna omului până la "punctul de întâlnire" și că Dumnezeu ne-a arătat prin această  lucrare a naturii menirea noastră pe această lume. 

Aș spune așa: investește în tine, completează pe cineva și fă ca tot ce ai obținut în plus să nu păstrezi numai pentru tine. Împărtășește! Este tot ce poți face mai bun în lumea aceasta...

"Eh" de la Deh'culturalizare !!!

Este scris asta pe un zid dintr-o zonă cu trafic din Tg. Mureș și am considerat-o un protest-manifest foarte subtil față de ce se întâmplă în orașul nostru în zona culturii sau mai bine zis a inculturii. Dar, mai înainte de asta, este un slogan deosebit de creativ, este un îndemn să ne îngrijim și mai mult de spiritul nostru, de "a fi"-ul din noi comparativ cu "a avea"-ul care câștigă, din păcate, o parte tot mai mare din existența multora dintre noi...

Sunt câteva postări în urmă pe care le-am scris în semn de revoltă la felul în care autoritățile "promovează incultura" în Tg. Mureș, după ce, de nenumărate ori, am văzut săli de spectacole cu o prezență probabil la nici un sfert din capacitate... Vă dați seama ce sentiment au avut artiștii aceia? Nici nu vreau să mă gândesc! Și... mai mult ca sigur că în sală nu au fost nici unii dintre aleșii locali, pentru că, dacă ar fi fost, poate ar fi luat niște măsuri pentru a redresa cât de cât problema asta, sau nu!?, interesul fiind de fapt altul...

Au fost amplasate la un moment dat, în zone mai intens circulate din cartiere, niște panouri destinate acestui scop, de a comunica evenimentele din oraș. Prin faptul că taxele percepute pentru a afișa un poster pe acel panou sunt  absolut fabuloase, s-a ajuns ca incultura să fie la ea acasă în Tg. Mureș. Rușine mare pentru acest proiect abandonat înainte să apuce să se dezvolte!

Probabil acesta este și scopul: de a omorî publicitatea stradala ca să se ajute viețuirea ziarelor locale, distribuite gratuit în căsuțele poștale, mijloc de a atrage masele pentru manifestările în aer liber, acelea "de prostit proștii" și din care "deștepții orașului" câștigă enorm. Iar noi, cei care preferăm să plătim prețul unui spectacol de calitate, suntem din ce în ce mai puțini, asta și din motiv că nu este mediatizat evenimentul, și mai trist, trăim sentimentul de rușine, (amprentă pusă orașului Tg. Mureș), în fața artiștilor care vin din ce în ce mai rar să ne încânte...

Trist, foarte trist!

Declarație de (ne)dragoste

Copiii dau cele mai frumoase şi sincere răspunsuri la întrebarea: "Ce este dragostea?".

Astăzi am trăit un moment de viață din care, copilul din mine a găsit o definiție a ceea ce NU este DRAGOSTE: atunci când ai un pumn de cireșe și le mănânci singur chiar dacă persoana cu care intenționezi să-ți împarți viața este la doi pași de tine... Ce tristă declarație de (ne)dragoste...

Ce înseamnă să ai haz

"61" zice Ceasornicul ... cel care ne măsură destrămarea...

"16" zice Omul ... în goana lui prin viață...

și totuși ...

La mulți ani, MAMA !

ArgEn TANGO

Din titlul postării ne dăm repede seama că este vorba de tango-ul argentinian. Tango-ul, muzica autentică argentiniană, este adus în atenția românilor într-un concert - turneu "PIAZZOLLA - o poveste autentică".

Într-adevăr concertul este o poveste a tangoului de pe străzile din Buenos Aires, poveste spusă și cântată de cine alta decât Analia Selis, frumoasa și talentata argentiniancă ce și-a părăsit țara natală îndrăgostindu-se de un român și de România. Împreună cu patru instrumentiști, un violonist, un violoncelist, un pianist și un bandoneonist (bandoneonul fiind un fel de acordeon) interpretează muzica lui Piazzolla într-un stil autentic. Piazzolla însuși a fost un bandoneonist care a interpretat tangoul clasic într-un mod ieșit din tipare, dând un sens nou tangoului, așa numitul "Tango Nuevo".

A fost o seară extraordinară aici la Tg. Mureș, dar în același timp o pată neagră pentru cei care promovează cultura aici în oraș. Este inadmisibil ca acești oameni, în special bandoneonistul Omar Massa, să vină din Argentina pentru acest proiect și... Sala Palatului Culturii să fie mai mult de jumătate goală. M-am simțit penibil. Unde mai punem că .... Orașul Florilor nu a avut "buget" pentru un coș cu flori pentru acești artiști desăvârșiți. Păcat...

 

Culorile iubirii

Ce culoare are iubirea dragul meu?
Întreabă primii fulgi de nea!
E albă, e imaculată,
Dar pe pământ ea nu rămâne-așa…

Ce culoare are iubirea suflet drag?
Oranj, ca razele de soare;
Dar nu durează mult, se risipesc
Și răsăritul se pierde în uitare…

Ce culoare are iubirea dragul meu?
Verde, precum iarba primăverii,
Însă se pierde în arșița verii
Și nu mai e același verde crud.

Ce culoare are iubirea suflet drag?
Albastru precum cerul,
Dar nu durează mult,
Se schimbă cu un nor, se schimbă cu un gând…

Ce culoare are iubirea dragul meu?
Iubirea are culoarea sufletului tău!

preluat de pe webcultura.ro; autor Monica Berglund

Între cer și pământ

Poate cel mai frumos simț artistic din multitudinea de proiecte de izolare a blocurilor din Tg. Mureș. Am aflat întâmplător că are un frate geamăn în Cluj Napoca... și posibil că în Tg. Mureș este singurul de acest fel.

Modul de a îmbina culorile mi se pare desprins dintr-o poveste... 

"Între cer și pământ" aș denumi armonia dintre cele două culori. 

Poate trebuie să fi un pic altfel ca să îți placă asta, și mă bucur că s-a nimerit să fie tocmai blocul meu cel care a fost astfel însuflețit prin culori. Verdele ierbii se urcă încet către cer iar cerul cu albastrul său infinit coboară pe pământ. Sau, de ce nu, te poți duce cu gândul la niște ochi frumoși..., când albaștri când verzi, în care e o încântare să te pierzi... Așa am intuit eu gândurile proiectantului și cred că nu am greșit mult...

Spun doar atât: Îmi place! Mă regăsesc aici și chiar mă duce cu gândul acasă... Acasă acesta este astfel mai aproape de primul acasă!

Alții... despre mine

Că ziceam în postarea anterioară despre o frumoasă declarație de dragoste...

 

Mi-am amintit, ce frumos, acum mulți ani, cineva drag m-a văzut așa: "Mari, tu ești o mină de aur! Va fi fericit bărbatul care te va descoperi!" Atunci nu am înțeles, nu am dat importanță, ba mai mult, nici nu am crezut, îmi părea un compliment mult prea exagerat...

 

Timpul a trecut și la începutul lui Septembrie anul acesta, la Alba Iulia în Cetate, m-am privit în oglindă și m-am văzut mai frumoasă decât știam eu... (nu mă refer la "ambalaj" cât mult mai mult la conținut).

 

 

Și cum se întâmplă rar ca cineva să-ți spună niște lucruri frumoase și sincere, zilele trecute, cineva și mai drag, mi-a spus: "Mari, ești o femeie minunată! Să nu lași pe nimeni să te facă să crezi altceva!"

 

Simt că vorbele acestea au venit din adâncul inimii... Mulțumesc!

Bunica mea, frumoasă ca și Octombrie

Mă gândeam astăzi că o să treacă Octombrie fără să postez nimic aici. 

În luna aceasta au fost două evenimente importante pentru mine: bunica a împlinit frumoasa vârstă de 82 de ani și după douăzeci de ani, m-am revăzut cu colegii de liceu. 

Chiar dacă cele două zile au fost foarte frumoase, astăzi bunica mea mi-a facut cea mai frumoasă declarație de dragoste: "Doar pentru tine mai trăiesc!"

Castelul Cantacuzino îl găzduiește pe Salvador Dali

De Bușteni sunt sigură că cea mai mare parte a românilor nu numai că au auzit dar au și fost aici. Ce mulți însă nu știu, este că aici se află un castel foarte frumos, Castelul Cantacuzino, aflat la poalele Muntelui Zamora și redat circuitului turistic în anul 2010. Castelul a fost construit in perioada 1901-1911 de către prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino. Ca o ironie a sorții, prințul nu se bucură de castelul acesta decât doi ani, în anul 1913 el murind.

Cine ajunge aici sunt sigură că va rămâne multă vreme în suflet cu imaginea absolut superbă care se dezvăluie ochilor de pe terasa castelului și anume Bucegii în toată splendoarea lor și toată stațiunea Bușteni de la un capăt la altul al ei, la poalele acestor munți.

Aici la castel se intâmplă tot felul de evenimente cultural-artistice și mondene. Una dintre sălile castelului are o acustică foarte bună, a. î. se țin aici, într-un cadru restrâns ce-i drept, concerte de muzică clasică fără a fi necesară sonorizarea modernă sau, ce-mi amintesc acum, Cătălin Botezatu a avut aici o prezentare de modă. Altceva ce am văzut cu vizita asta aici a fost o sesiune foto pentru un manechin din străinătate, sigur îndrăgostit și el de panorama de la castel.

Dar adevăratul motiv pentru care am revenit la Castelul Cantacuzino este expoziția Salvador Dali, artistul spaniol suprarealist, care la numai 16 ani, a afirmat vizionar: "Voi fi un geniu, iar lumea mă va admira."

Grădina Zmeilor - Meteora românească

Grădina Zmeilor... am văzut câteva imagini la Antena 3, la emisiunea România la Înălțime. Mi-am dorit mult să ajung aici. S-a nimerit să fie într-o zi superbă de început de toamnă...  Nu era nimeni care să viziteze în același timp cu noi. Nu era nicăieri vreun material de pe care să te documentezi, un panou, pliante sau ceva informativ legat de asta, asa că doar am văzut și ne-am umplut de măreția acestor locuri care mi-au amintit de stâncile de la Meteora grecească...

Am căutat să completez imaginile de mai jos cu povestea Grădinii Zmeilor și am găsit și preluat cele de mai jos de pe: www.romanialibera.ro

"Vizitatorii sunt atrași de frumusețea legendelor scornite de localnici, dar și de peisajul spectaculos, unic în lume.

Una dintre cele mai frumoase și mai interesante rezervații naturale din Transilvania este Grădina Zmeilor, din apropierea satului Gâlgău Almașului, din județul Sălaj. Stâncile sculptate de acțiunea vântului, a ploii și a zăpezii au devenit personaje fantastice în legendele localnicilor.

Rezervația, situată la aproximativ 10 kilometri de orașul Jibou, are o suprafață de trei hectare. Ea este reprezentată de gresii desprinse din dealul Închieturi, cu o înălțime maximă de 376 de metri. Stâncile cenușii ori galbene sunt reprezentate de așa-numitele gresii de Sânmihaiu.

Din anul 2000, rezervația are statutul de arie protejată. Grădina Zmeilor îi atrage pe fotografii dornici să surprindă farmecul neîntrecut al acestui colț al Sălajului. 

Legende pline de imaginație

Dincolo de frumusețea peisajului, un element care îi atrage pe turiști este reprezentat de bogăția legendelor legate de Grădina Zmeilor. Una dintre ele spune că în Gâlgău Almașului era sălașul unor zmei hapsâni, care furau fetele oamenilor. Într-o zi, unul dintre ei a furat soarele de pe cer, însă un voinic a decis să îi înfrunte. După ce l-a învins, a găsit soarele și l-a aruncat sus pe cer. Ceilalți zmei care veniseră să îi dea o mână de ajutor ortacului lor au fost orbiți de strălucirea neașteptată, iar una dintre fetele furate de zmei, eliberată de voinic, a rostit asupra lor o vrajă, iar zmeii au rămas acolo, transformați în stane de piatră încremenite pentru vecie. O altă legendă se referă la stânca botezată de localnici Fata Cătanii. Ea spune că o fată din sat s-ar fi îndrăgostit de un soldat împărătesc. Fata ar fi vrut să fugă cu iubitul ei în lume, însă ar fi fost blestemată de mama sa și s-ar fi transformat astfel în stâncă. Practic, fiecare stâncă din Grădina Zmeilor are propria legendă, indiferent că formațiunea de piatră poartă numele de Fata Cătanii, Zmeul și Zmeoaica, Soldații, Eva, Căpitanul sau Dorobanțul. Mai toate aceste legende caută să explice în mod mitic formarea stâncilor cu forme neobișnuite. În vremurile mai recente, alte stânci, care nu fuseseră botezate de către localnici, au primit nume de genul Acul Cleopatrei sau Sfinxul, date de către savanții care au studiat formațiunile din gresie de Sânmihaiu sau de către custozii rezervației. De câțiva ani, accesul în rezervație a fost ușurat grație unor amenajări realizate de administrația locală, care au dus la sporirea numărului de vizitatori.

Mai multe organizații de promovare a turismului doresc să includă Grădina Zmeilor într-un circuit complex, alături de Grădina Botanică din Jibou, de centrul Zalăului, dar și de marele castru roman de la anticul Porolissum, odinioară cheia de boltă a apărării hotarului de nord al provinciei Dacia romană. Grădina Zmeilor ar urma să fie, însă, promovată și ca brand turistic independent."