Primăvara în centrul oraşului Tîrgu-Mureş

Primăvara îşi intră în drepturi la Tîrgu Mureş, ca atare, totul este înflorit. Coloritul pomilor şi al florilor ne oferă un spectacol al încântării. La fel şi mirosul primăvăratic ce pluteşte în aer ne dezmiardă simţurile. Nu poţi să treci pe lângă un pom înflorit şi să nu te opreşti să-i admiri inflorescenţa şi să-i inspiri parfumul.

Am făcut o plimbare în centrul oraşului pentru a admira magnoliile. În fiecare primăvară, înflorirea lor înseamnă pentru mine o bucurie imensă. Aceşti arbuşti sunt reprezentativi pentru Tîrgu Mureş, la fel cum sunt şi trandafirii. Şi pe lângă magnolii, nu m-am putut abţine să nu fac câteva poze şi la ceilalţi pomi şi la florile care împânzesc centrul atât de frumos.

Paştile la Ciunga

O să vă întrebaţi ce o fi Ciunga asta? E numele satului unde m-am născut, de fapt nu e un sat, e un cartier al oraşului Ocna Mureş unde sunt doar case şi care a primit acest nume după porecla unei femei care avea o mână ciuntită. Aşa, Uioara de Jos este numită de sute de ani Ciunga (am găsit în acte foarte vechi acest nume al localităţii aparţinând de raionul Aiud).

De când mă ştiu, am petrecut sărbătoarea Paştilor la Ciunga. Ce poate fi mai frumos decât să sărbătorim Învierea în mijlocul naturii revenite la viaţă, la începutul fiecărei primăveri. Acolo se simt sărbătorile cel mai profund.

În biserica din sat este zugrăvită foarte frumos scena Învierii iar slujba de la miezul nopţii ne umple în fiecare an inimile de bucurie. Şi în acest an, împreună cu mama şi bunica mea, am fost să luăm lumină.

Paştile la noi sunt cât se poate de simple, fără iepuraşi şi ouă de ciocolată, doar cu cozonaci, drob şi friptură de miel şi tradiţionalele ouă roşii, vopsite în foi de ceapă şi date cu slănină pentru luciu.

Frumuseţea acestei sărbători, ca de altfel a fiecărei zile bine-cuvântate de Domnul, vine din noi, din sufletele noastre, din lucrurile simple din viaţa noastră, doar trebuie să avem credinţă şi dragoste nemărginită în Dumnezeu.

Livada cu tot felul de pomi

Ne-am propus ca în această primăvară să plantăm o livadă în grădină la bunica.

Zis şi făcut, sâmbătă am dat curs ideii şi ne-am apucat de treabă. Pomii au fost pregătiţi în prealabil de un unchi, de profesie inginer horticol, aşa că am început cu trasarea rândurilor (cu distanţa între rânduri de 4 m) şi marcarea locurilor unde să se facă gropile (cu distanţa între pomi de 3 m). După ce gropile le-au săpat doi băieţi, am început plantarea pomilor.

Ce nu am ştiut până acum este faptul că înainte de a pune pomul în pământ, rădăcinile acestuia se cufundă într-un amestec format din părţi egale de balegă de vacă şi pământ, peste care se pune apă şi se amestecă până la consistenţa smântânii. Rădăcinile astfel tratate se aşează în gropile adânci de aproximativ 30 cm şi se acoperă cu pământ. Pentru a nu pătrunde aer la rădăcini se tasează bine pământul deasupra, apoi se toarnă la rădăcină o găleată de apă.

Ce a ieşit? O livadă cu 42 de pomi (meri, peri, pruni, cireşi, caişi, piersici şi nectarini) printre care am semănat lucernă.


Să dea Dumnezeu rod şi peste câţiva ani să mâncăm fructe din această livadă. Între timp o să ne bucurăm de frumuseţea grădinii astfel amenajate.

Brânduşe la Tg. Mureş

De vreo două săptămâni au răsărit în rondoul din faţa blocului câteva tufe de brânduşe. Din păcate, aerul rece nu le-a lăsat să se deschidă, semn că primăvara nu a sosit încă.

Ieri, 20 Martie, a fost echinocţiul de primăvară, aşa că, după mersul astrelor, suntem deja în mult îndrăgitul anotimp de primăvară. Şi cum ieri a fost cu adevărat o zi de primăvară la Tg. Mureş, florile au simţit si ele asta şi s-au deschis spre încântarea noastră.

Ochelarii magici

Auzisem, în urmă cu vreo 2 ani, de la un prieten, despre nişte ochelari de corecţie cu care se pot reduce dioptriile, atât pentru miopie, hipermetropie cât şi pentru prezbitism. Mi-a dat atunci un link la un site american unde m-am informat, însă cum niciodată n-am comandat ceva de pe site-uri internaţionale, am lasat-o baltă.

Întâmplarea a făcut ca, în urmă cu vreo două luni, să fiu la cumpăraturi într-un supermarket, exact când se promovau aceşti ochelari de către o reprezentantă a unei firme din Ungaria, care probabil îi aduce din SUA.

Am incercat şi eu, şi pentru că ideea nu-mi era străină, dar mai ales pentru faptul că vedeam cu ei mai bine decât cu ochiul liber, m-am decis să-i cumpăr. Preţul, 100 lei noi (25 euro). Şi pentru că eu sunt mai neîncrezătoare dacă produsul nu e verificat medical, m-am dus cu ei la medicul meu oftalmolog care mi-a confirmat că-i pot purta.

Principiul după care sunt făcuţi aceşti ochelari are la bază o lentilă care se găseşte în cabinetul oftalmologic, neagră (plasticul întunecat micşorează intensitatea luminii) şi cu gaură la mijloc, prin care ochiul miop se acomodează mai bine şi vede mai clar.

Ataşez o fotografie a acestor ochelari care trebuie purtaţi în fiecare zi cam o jumătate de oră (privit la tv, citit, lucru la calculator etc.), timp în care muşchii oculari (învăţaţi mai leneşi la privirea prin ochelarii clasici), fac efortul de a mişca globul astfel încât să focalizeze imaginea printr-o singură gaură din lentila perforată.

Datorită perforaţiilor, razele incidente sunt focalizate deja în faţa ochiului, apoi proiectate pe retină, în zona vederii clare (acest efect este cunoscut ca efectul de diafragmă în cazul camerelor de luat vederi). Folosind aceşti ochelari cu perforaţii, ochiul trebuie să "sară" de la o perforaţie la altă perforaţie pentru formarea imaginii totale.

Marca sub care sunt comercializaţi ochelarii este Vision Fix (marcă înregistrată), cred că pot fi comandaţi prin poştă de pe următoarea adresă de net: http://www.euroljet.ro/

Ciudăţenii ale naturii

Undeva pe drumul între Sibiu şi Mediaş e, aşa cum îmi place mie să o numesc, "stânca din pământ".

De multe ori am trecut pe lângă această formaţiune, însă niciodată nu m-am oprit. Am facut-o ieri, să fac o poză, pentru că pare impresionant modul cum s-a format acolo acest munte de pământ cu aspectul unei stânci.

Nu cred că este vorba de mâna omului doar atunci când ne uităm la ce au scrijelit cei care s-au oprit acolo şi au ţinut să marcheze acest lucru pe "stânca din pământ".

the Secret

o carte scrisă de Rhonda Byrne, o carte plină de învăţăminte şi care se concentrează pe legea atracţiei, acesta fiind de fapt secretul.

Legea atracţiei spune că lucrurile asemănătoare se atrag şi deci, atunci când gândim ceva, atragem gânduri asemănătoare către noi. Gândurile sunt magnetice şi au o anumită frecvenţă. Pe măsură ce gândim, gândurile sunt transmise în Univers şi atrag "magnetic" toate lucrurile care sunt pe aceeaşi frecvenţă.

Ideea e că putem funcţiona ca un magnet, având în noi o putere de atracţie inepuizabilă emisă prin intermediul gândurilor. Ceea ce trebuie să facem este să perseverăm în gândurile legate de ceea ce vrem, să lămurim în minte ceea ce dorim pentru că, atragem şi devenim ceea ce gândim cel mai mult.

Ce trebuie să ştim este că ceea ce dorim trebuie să se realizeze prin trei paşi: primul pas este să cerem Universului şi el va răspunde gândurilor noastre, al doilea pas este să credem că vom primi ceea ce am cerut, să ştim că lucrurile se vor realiza atunci când vom avea nevoie de ele iar ultimul pas este să primim - să începem să ne simţim minunat, închipuindu-ne că deja am primit ceea ce am cerut. Deci, simţiţi-vă bine acum pentru că vă veţi comuta pe frecvenţa a ceea ce doriţi.

"Şi toate câte le veţi cere rugându-vă cu credinţă, le veţi primi." Matei 21:22

Este imposibil să urcăm pe scară dacă suntem nerecunoscători faţă de ceea ce avem, pentru că, gândurile şi sentimentele pe care le emitem în timp ce suntem nerecunoscători sunt toate emoţii negative. Practicarea recunoştinţei este una dintre căile prin care bunăstarea vine către noi. Mai mult decât atât, vizualizarea lucrului deja împlinit este marele secret al succesului. Imaginaţia este totul, este pre-viziunea atracţiilor care vor veni în viaţă.

Sentimentul iubirii are cea mai înaltă frecvenţă pe care o putem emite. Cu cât este mai mare iubirea pe care o simţim şi o emitem, cu atât mai mare este puterea pe care o putem folosi. M-am studiat de ceva timp încoace şi pot spune că mă iubesc. Nu mă refer la orgoliu, la mândrie. E vorba de acel respect faţă de propria fiinţă. Şi atunci când vă veţi iubi, îi veţi iubi în mod automat şi pe ceilalţi.