Azi am fost la Papiu...
La intrare am dat nas în nas cu profesorul de sport Raczkovi, care, după atâţia amar de ani, m-a recunoscut după fizionomie, mai puţin după nume.
Exteriorul liceului e acelaşi ... însă acum elevii intră prin faţă (pe vremea noastră pe aici intrau doar profesorii, semn că acum e "egalitate"), dar cred că pe bază de cartelă. Ce mi-a plăcut este că m-au legitimat la poartă (era un elev cu scris foarte citeţ şi portăreasa). La intrare, panouri cu poze. Il recunosc pe proful de istorie, Dl. Monoranu, cu care încă mă întâlnesc prin oraş şi stăm de vorbă, mă vede întotdeauna. Îmi amintesc ce mult îmi plăceau orele lui.
Încă un filtru la etajul unu, lângă sala profesorală, o elevă de serviciu. Fac o poză de pe un tablou. Unii profi din generaţia '91 au păstorit şi absolvenţi de 2001 şi încă se ţin pe poziţii. O văd pe Crina pe panou, îi dau un mesaj ca semn de colegialitate şi prietenie.
În sfârşit, sună de ieşire. Se pune muzică. Apare Codău, la fel de îngândurat ca pe vremea noastră. Nimeni şi nimic nu-l scoate din ritmul lui. Nu mă vede, nu-l salut, deşi m-aş fi bucurat să schimbăm câteva vorbe. Îmi amintesc ultima ora de fizică din liceu...
Intru în cabinetul de info. Foarte modern. La fel ca şi pe vremea noastră, elevii opresc şi pornesc calculatoarele la ieşirea, respectiv intrarea la ora de info...
