Eleganţa crinilor albi

Am primit de la bunică-mea nişte crini îmbobociţi. S-au deschis foarte frumos şi i-am pozat să-i vedeţi şi voi.

Dintre toate tipurile de crini pe care i-am văzut şi mirosit, aceştia din grădina bunicii îmi plac cel mai mult. În primul rând pentru că au un miros extraordinar şi în al doilea rând pentru că sunt de un alb imaculat.

Seara miros mult mai intens decât în timpul zilei, răspândind în apartament un miros puternic, dar în rondoul de flori vă închipuiţi ce misto trebuie sa fie, mai ceva ca într-o fabrică de parfumuri. Vă ziceam la un moment dat că îmi place mirosul florii de păr şi că, dacă aş putea, l-aş transpune într-un parfum, exact la fel aş face şi cu aceşti crini care te îmbată cu parfumul lor. Din păcate, încă nu m-au luat în studiu cei de la fabricile de parfumuri ca să producă după simţurile mele olfactive :)

Şi ce-o fi fericirea?

"Fericirea nu constă în bani, în conturi, în case. Fericirea e liniştea şi împăcarea ta cu tine. Fericirea înseamnă credinţă în Dumnezeu, bunătate, apropierea de oameni. Fericirea înseamnă să te culci liniştit şi să te trezeşti liniştit." - Elena Gheorghe

acel CINEVA

"... privind de departe nu-ţi poţi imagina că o femeie ca mine nu are un bărbat lângă ea. Asta a fost o problemă dintotdeauna, greu îţi poţi imagina că am stat ani în şir singură. Şi nu pentru că nu mi-am dorit pe cineva lângă mine, ci pentru că mi-am dorit pe acel CINEVA pe care să-l iubesc cu toată fiinţa şi care să mă iubească la fel. Dragoste binecuvântată mi-am dorit, nu deşertăciuni ale acestei lumi... Atâtea cupluri am văzut în jur care trăiesc vieţi serbede, aparent îndestulate, însă flămânde de ceea ce e cu adevărat hrană a sufletului: iubire, tandreţe, grijă, duioşie, bucurie, gratitudine, recunoştinţă către Dumnezeu pentru darurile primite..." - Daniela Nane, Revista Tango, iunie 2011

Roger Federer in a TV commercial

Cireşe din livadă

Prima recoltă de fructe din livada plantată anul trecut!

Doi cireşi au înflorit anul acesta şi chiar au făcut fructe, unul are două cireşe iar celălalt una.

Am făcut poze să ne amintim că în vara lui 2011 am mâncat pentru prima dată fructe din livadă.

Copilăria, paradisul pierdut

Am retrăit bucuria copilăriei ieri, 1 Iunie - Ziua Copiilor, în Cetatea Medievală din Tg. Mureş, datorită unei acţiuni organizate de Poşta Română în parteneriat cu FrieslandCampina România, manifestaţie destinată celor mici de ziua lor.

Programul a fost unul complex, cu dansuri populare şi cântece specifice vârstei, cu teatru de păpuşi în aer liber, cu jocuri şi concursuri în care copilaşii s-au implicat activ, sub îndrumarea cadrelor didactice.

Am fost foarte impresionată de inocenţa specifică vârstei, de felul în care copiii sunt educaţi să se comporte încă de mici şi chiar pot să spun că ne-au dat o lecţie de conduită, prin grija pe care au arătat-o pentru frumos, în cadrul în care s-a desfăşurat evenimentul. Mai concret, după ce copiii au consumat iaurturi şi dulciuri oferite lor de firma la care lucrez, au lăsat în urma lor o curăţenie exemplară, ceea ce adulţii uită de multe ori în manifestaţiile din oraş, chiar daca Tg. Mureş-ul este unul dintre cele mai curate oraşe din ţară.

Chiar dacă prezenţa mea la eveniment a fost mai mult o sarcină de serviciu, am reuşit să retrăiesc bucuria de a fi copil, mă bucur că am putut aduce celor mici o rază de lumină pe chipul lor blând şi sper că ieri şi voi aţi fost măcar puţin copii. Nu vreau să cred că, odată cu trecerea anilor, ne pierdem dreptul la copilărie, că uităm să fim copii în anumite situaţii de viaţă, pentru că, avem datoria de a ne trăi toate vârstele intr-una singură.

Lucruri de mult uitate

Vă mai amintiţi clasoarele cu timbre?

Am dat peste ele în biblioteca de la bunica şi mi-am amintit de copilărie. Ţin minte că, majoritatea dintre noi, copii fiind, ne ocupam de colecţionarea de timbre. Ce-mi amintesc este că le cumpăram de la filatelia de lângă Librăria Eminescu din Tg. Mureş şi că, cel mai spectaculos în această practică erau aşa-numitele "schimburi de timbre". Pe şanţ la bunică-mea, la Ciunga, sau printre blocurile de pe Apicultorilor din Tg. Mureş, făceam un troc după valori numai de noi ştiute.

Ce diferenţe între generaţii, copiii din ziua de azi nu ar mai gusta din savoarea acestei preocupări, ei sunt mult mai acaparaţi de jocul pe calculator care îi prinde tot mai mult, furându-le copilăria.

Cei din generaţia mea, întoarceţi-vă în timp şi priviţi mai jos câteva fotografii din clasor.