duminică, 13 noiembrie 2016

Viața ca un ... copac, sau, doi copaci ca ... viața?!

De multe ori, natura ne dă lecții. Trebuie doar să avem ochi să vedem și urechi să auzim. Cum la partea cu sonorizarea suprapusă imaginii stau foarte prost d.p.d.v. al abilităților tehnice, tot fotografia este cea care mă ajută să "păstrez clipe". Aceste poze-clipe sunt de fapt mult mai grăitoare, pentru că, vorba cuiva, "O poză face cât 1000 de cuvinte!"

Este aceasta o fotografie pe care aș traduce-o într-un cuvânt așa: "Viața". Îmi place să cred că această "unire" nu a fost mâna omului până la "punctul de întâlnire" și că Dumnezeu ne-a arătat prin această  lucrare a naturii menirea noastră pe această lume. 

Aș spune așa: investește în tine, completează pe cineva și fă ca tot ce ai obținut în plus să nu păstrezi numai pentru tine. Împărtășește! Este tot ce poți face mai bun în lumea aceasta...


duminică, 18 septembrie 2016

"Eh" de la Deh'culturalizare !!!



Este scris asta pe un zid dintr-o zonă cu trafic din Tg. Mureș și am considerat-o un protest-manifest foarte subtil față de ce se întâmplă în orașul nostru în zona culturii sau mai bine zis a inculturii. Dar, mai înainte de asta, este un slogan deosebit de creativ, este un îndemn să ne îngrijim și mai mult de spiritul nostru, de "a fi"-ul din noi comparativ cu "a avea"-ul care câștigă, din păcate, o parte tot mai mare din existența multora dintre noi...

Sunt câteva postări în urmă pe care le-am scris în semn de revoltă la felul în care autoritățile "promovează incultura" în Tg. Mureș, după ce, de nenumărate ori, am văzut săli de spectacole cu o prezență probabil la nici un sfert din capacitate... Vă dați seama ce sentiment au avut artiștii aceia? Nici nu vreau să mă gândesc! Și... mai mult ca sigur că în sală nu au fost nici unii dintre aleșii locali, pentru că, dacă ar fi fost, poate ar fi luat niște măsuri pentru a redresa cât de cât problema asta, sau nu!?, interesul fiind de fapt altul...

Au fost amplasate la un moment dat, în zone mai intens circulate din cartiere, niște panouri destinate acestui scop, de a comunica evenimentele din oraș. Prin faptul că taxele percepute pentru a afișa un poster pe acel panou sunt  absolut fabuloase, s-a ajuns ca incultura să fie la ea acasă în Tg. Mureș. Rușine mare pentru acest proiect abandonat înainte să apuce să se dezvolte!

Probabil acesta este și scopul: de a omorî publicitatea stradala ca să se ajute viețuirea ziarelor locale, distribuite gratuit în căsuțele poștale, mijloc de a atrage masele pentru manifestările în aer liber, acelea "de prostit proștii" și din care "deștepții orașului" câștigă enorm. Iar noi, cei care preferăm să plătim prețul unui spectacol de calitate, suntem din ce în ce mai puțini, asta și din motiv că nu este mediatizat evenimentul, și mai trist, trăim sentimentul de rușine, (amprentă pusă orașului Tg. Mureș), în fața artiștilor care vin din ce în ce mai rar să ne încânte...

Trist, foarte trist!

luni, 13 iunie 2016

Declarație de (ne)dragoste

Copiii dau cele mai frumoase şi sincere răspunsuri la întrebarea: "Ce este dragostea?".

Astăzi am trăit un moment de viață din care, copilul din mine a găsit o definiție a ceea ce NU este DRAGOSTE: atunci când ai un pumn de cireșe și le mănânci singur chiar dacă persoana cu care intenționezi să-ți împarți viața este la doi pași de tine... Ce tristă declarație de (ne)dragoste...


miercuri, 18 mai 2016

Ce înseamnă să ai haz


"61" zice Ceasornicul ... cel care ne măsură destrămarea...


"16" zice Omul ... în goana lui prin viață...


și totuși ...


La mulți ani, MAMA !


luni, 2 mai 2016

ArgEn TANGO

Din titlul postării ne dăm repede seama că este vorba de tango-ul argentinian. Tango-ul, muzica autentică argentiniană, este adus în atenția românilor într-un concert - turneu "PIAZZOLLA - o poveste autentică".

Într-adevăr concertul este o poveste a tangoului de pe străzile din Buenos Aires, poveste spusă și cântată de cine alta decât Analia Selis, frumoasa și talentata argentiniancă ce și-a părăsit țara natală îndrăgostindu-se de un român și de România. Împreună cu patru instrumentiști, un violonist, un violoncelist, un pianist și un bandoneonist (bandoneonul fiind un fel de acordeon) interpretează muzica lui Piazzolla într-un stil autentic. Piazzolla însuși a fost un bandoneonist care a interpretat tangoul clasic într-un mod ieșit din tipare, dând un sens nou tangoului, așa numitul "Tango Nuevo".

A fost o seară extraordinară aici la Tg. Mureș, dar în același timp o pată neagră pentru cei care promovează cultura aici în oraș. Este inadmisibil ca acești oameni, în special bandoneonistul Omar Massa, să vină din Argentina pentru acest proiect și... Sala Palatului Culturii să fie mai mult de jumătate goală. M-am simțit penibil. Unde mai punem că .... Orașul Florilor nu a avut "buget" pentru un coș cu flori pentru acești artiști desăvârșiți. Păcat...


 


vineri, 26 februarie 2016

Culorile iubirii














Ce culoare are iubirea dragul meu?
Întreabă primii fulgi de nea!
E albă, e imaculată,
Dar pe pământ ea nu rămâne-așa…

Ce culoare are iubirea suflet drag?
Oranj, ca razele de soare;
Dar nu durează mult, se risipesc
Și răsăritul se pierde în uitare…

Ce culoare are iubirea dragul meu?
Verde, precum iarba primăverii,
Însă se pierde în arșița verii
Și nu mai e același verde crud.

Ce culoare are iubirea suflet drag?
Albastru precum cerul,
Dar nu durează mult,
Se schimbă cu un nor, se schimbă cu un gând…

Ce culoare are iubirea dragul meu?
Iubirea are culoarea sufletului tău!


preluat de pe webcultura.ro; autor Monica Berglund

duminică, 14 februarie 2016

Între cer și pământ

Poate cel mai frumos simț artistic din multitudinea de proiecte de izolare a blocurilor din Tg. Mureș. Am aflat întâmplător că are un frate geamăn în Cluj Napoca... și posibil că în Tg. Mureș este singurul de acest fel.

Modul de a îmbina culorile mi se pare desprins dintr-o poveste... 

"Între cer și pământ" aș denumi armonia dintre cele două culori. 

Poate trebuie să fi un pic altfel ca să îți placă asta, și mă bucur că s-a nimerit să fie tocmai blocul meu cel care a fost astfel însuflețit prin culori. Verdele ierbii se urcă încet către cer iar cerul cu albastrul său infinit coboară pe pământ. Sau, de ce nu, te poți duce cu gândul la niște ochi frumoși..., când albaștri când verzi, în care e o încântare să te pierzi... Așa am intuit eu gândurile proiectantului și cred că nu am greșit mult...

Spun doar atât: Îmi place! Mă regăsesc aici și chiar mă duce cu gândul acasă... Acasă acesta este astfel mai aproape de primul acasă!