Atâta linişte...

Biografie foto

Prietenul meu bun Ovidiu, şi-a creat un blog de prezentare a activităţii sale de zi cu zi: fotografia şi în special fotografia de nuntă. M-am gândit să-l ajut, afişând şi eu clipul lui de prezentare. Simplu, frumos. Cum blogul meu este un pic mai citit decât al lui (al lui s-a născut azi şi va afişa mare parte din creaţiile sale în artă fotografică) mă gândesc că cei care vor citi şi care sunt în zona Timişoara, îl pot căuta cu încredere. Ovidiu, nu pot decât să-ţi urez succes în activitate şi să "jonglezi" cu blogul cât mai uşor!

Brăduţ nins cu luminiţe albe

Am să pun o primă postare pe anul 2013 constând în poze ale unui brăduţ foarte, foarte frumos care a fost amplasat în premieră în această iarnă, la Tg. Mureş în faţa Teatrului Naţional. Dacă stau bine să mă gândesc, este brăduţul care-mi place cel mai mult din câţi am văzut de-a lungul anilor cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Îmi place pentru că este extrem de simplu, construit numai din beculeţe luminoase, expuse pe un suport metalic ce alcătuieşte structura bradului. Brăduţul ăsta alb, nins cu luminiţe mi-a făcut o poftă nebună de a ajunge în această iarnă undeva la munte, printre brazi ninşi de zăpadă şi cu mirosul acela natural de cetină verde... La multi ani, 2013!

Pe vremuri...

... într-un mic sat, trăia un preot care avea în biserica sa un candelabru cu douăzeci şi patru de lumânări. An de an, în fiecare zi a lunii decembrie, până în Ajunul Crăciunului, preotul acesta aprindea câte o lumânare, pregătind astfel marea sărbătoare care urma.

Dorind să aducă puţină lumină şi linişte în casele lor, credincioşii din acel sătuc îşi împleteau câte o coroniţă de brad pe care o aşezau la loc de cinste. Fiind oameni săraci, ei aşezau în coroniţă doar patru lumânări, aprinzându-le pe rând, în fiecare duminică a lunii decembrie.

Când se aprindeau lumânările, toată familia se strângea în jurul coroniţei cântând colinde şi împărtăşindu-şi gânduri, spre curăţirea sufletului.

Şi în ziua de azi, oamenii din acest sătuc aşteaptă venirea Crăciunului, când casele lor se vor umple de lumină, astfel vestindu-se naşterea Domnului.

Ziua naţională a României

Dacă ar fi să scriu aici câteva motive pentru care iubesc România şi simt ziua de 1 Decembrie o zi specială, acestea ar fi:

- imnul naţional îmi dă întotdeauna fiori de ziua naţională, sună foarte emoţionant

- parada militară este un eveniment special care mă duce cu gândul în trecut, la eroii noştri, la faptele de vitejie de care au dat dovadă de-a lungul timpului, la bunicul meu care a fost militar şi pe care l-am iubit enorm şi regret nespus că s-a dus prea devreme din lume

- pentru mine România este "acasă", nu-mi doresc să trăiesc altundeva în lume, ar fi mult prea greu să trăiesc cu gândul la "acasă"

- ţara asta este atât de frumoasă încât nu sunt de ajuns cuvintele pentru a descrie tot ce am simţit vizitând multe locuri minunate de aici (anul trecut am postat de 1 Decembrie multe fotografii care pentru mine înseamnă România)

- avem multe valori care trebuie să ne stârnească mândria că suntem români

- chiar dacă unele aspecte din viaţa de zi cu zi ne lasă un gust amar, nu trebuie să ne pierdem speranţa

- la 1 Decembrie 1918 poporul român a fost demn şi şi-a exprimat ferm dorinţa de Unitate, la 1 Decembrie 2012 îmi doresc să ne redobândim Demnitatea de a ne numi urmaşii românilor de atunci 

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!

LA MULŢI ANI, TRICOLOR UDAT CU LACRIMI ŞI SÂNGE!

LA MULŢI ANI, DRAGI ROMÂNI!

"Dragoste" şi "dragoste adevărată"

Am citit un interviu cu o turcoaică stabilită în România, Esin Ugurtay, femeie de afaceri.
La întrebarea: "Cât de importantă e dragostea, e important să iubeşti, ca să te simţi împlinită?" a răspuns aşa: "Nu am un răspuns simplu la această întrebare pentru că noi, turcii, avem două cuvinte diferite care descriu dragostea. Nu poate fi tradus, e vorba de "dragoste (ask)" şi "dragoste adevărată (sevgi)". Dragostea simplă înseamnă pasiune, cea adevărată - compasiune şi tandreţe. Dragostea înseamnă să-ţi hrăneşti ego-ul, dragostea adevărată hrăneşte sufletul. Dragostea îţi cere tot timpul, dragostea adevărată te face să dăruieşti.".

Ari... Ana...

Am să scriu azi despre o fetiță dragă mie, chiar foarte dragă. Se numește Ariana și este fetița unei colege de serviciu. M-am îndragostit de fetița asta de foarte mult timp pentru că este zglobie, plină de viață și pe lângă toate astea, foarte, foarte drăguță. Era o vreme când nu-l putea spune pe r, iar eu eram pentru ea Maii  J. Acum nu mai are acest defect de vorbire care, era de departe, foarte șic. Scrie cu mânuța stângă, poate e un semn că are de pe acum înclinații către artă. Dansează. Am auzit multe lucruri frumoase despre ea de la mămica ei, care și ea se minunează în fiecare zi de toate câte îi trec prin cap unui copil de 5 ani. Ieri a venit pe la serviciu pentru câteva ore și am facut niște poze împreună. Mi-a zis: „Mari, să mă pui pe net!” Cum aș putea să nu-i respect dorința? Când ne întâlnim mă strânge în brațe (cred că simte și ea iubirea mea pentru ea și reacționează ca atare), mă pupă și atunci simt tot mai mult că îmi doresc și eu o fetiță la fel de drăguță ... Ana...