S-a îndrăgostit...

De pe Facebook adunate: "S-a îndrăgostit cum se îndrăgostesc toate femeile inteligente; ca o proastă. "

Povestea laptelui - FrieslandCampina România

Flori la aniversare

de la mami şi buni, preferatele mele frezii după care mami a umblat azi tot oraşul pentru a le găsi şi din acest motiv apreciez şi mai mult gestul, mulţumesc. Vă iubesc mult!

de la fam. Rusu Mirela, Sabin şi Ovidiu un buchet frumos, o surpriză plăcută, sincer nu mă aşteptam, vă mulţumesc dragi prieteni

Atâta linişte...

Biografie foto

Prietenul meu bun Ovidiu, şi-a creat un blog de prezentare a activităţii sale de zi cu zi: fotografia şi în special fotografia de nuntă. M-am gândit să-l ajut, afişând şi eu clipul lui de prezentare. Simplu, frumos. Cum blogul meu este un pic mai citit decât al lui (al lui s-a născut azi şi va afişa mare parte din creaţiile sale în artă fotografică) mă gândesc că cei care vor citi şi care sunt în zona Timişoara, îl pot căuta cu încredere. Ovidiu, nu pot decât să-ţi urez succes în activitate şi să "jonglezi" cu blogul cât mai uşor!

Brăduţ nins cu luminiţe albe

Am să pun o primă postare pe anul 2013 constând în poze ale unui brăduţ foarte, foarte frumos care a fost amplasat în premieră în această iarnă, la Tg. Mureş în faţa Teatrului Naţional. Dacă stau bine să mă gândesc, este brăduţul care-mi place cel mai mult din câţi am văzut de-a lungul anilor cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Îmi place pentru că este extrem de simplu, construit numai din beculeţe luminoase, expuse pe un suport metalic ce alcătuieşte structura bradului. Brăduţul ăsta alb, nins cu luminiţe mi-a făcut o poftă nebună de a ajunge în această iarnă undeva la munte, printre brazi ninşi de zăpadă şi cu mirosul acela natural de cetină verde... La multi ani, 2013!

Pe vremuri...

... într-un mic sat, trăia un preot care avea în biserica sa un candelabru cu douăzeci şi patru de lumânări. An de an, în fiecare zi a lunii decembrie, până în Ajunul Crăciunului, preotul acesta aprindea câte o lumânare, pregătind astfel marea sărbătoare care urma.

Dorind să aducă puţină lumină şi linişte în casele lor, credincioşii din acel sătuc îşi împleteau câte o coroniţă de brad pe care o aşezau la loc de cinste. Fiind oameni săraci, ei aşezau în coroniţă doar patru lumânări, aprinzându-le pe rând, în fiecare duminică a lunii decembrie.

Când se aprindeau lumânările, toată familia se strângea în jurul coroniţei cântând colinde şi împărtăşindu-şi gânduri, spre curăţirea sufletului.

Şi în ziua de azi, oamenii din acest sătuc aşteaptă venirea Crăciunului, când casele lor se vor umple de lumină, astfel vestindu-se naşterea Domnului.