Se afișează postările cu eticheta poze. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poze. Afișați toate postările

sâmbătă, 8 iulie 2017

În Turnul cu ceas din Tg. Mureș

Spre marea mea rușine, abia acum am ajuns să urc în Turnul cu ceas al Prefecturii din Tg. Mureș. Gândul ăsta nu mi-a dat pace multă vreme, așa că am ajuns să îl pun în practică, am vizitat în sfârșit obiectivul turistic.

Ca să poți urca în turn, trebuie să-ți cumperi bilet de la Casieria Palatului Culturii, nu de la Prefectură! Apoi un ghid ar trebui să îți povestească despre obiectiv. În cazul nostru, nu s-a întâmplat așa, deci am rămas cu povestea de pe placa comemorativă prinsă pe zidul de lângă urcarea în turn, povestea românilor care au fost întemnițați aici sub turn pentru că nu s-au dezis de limba română și de credința strămoșească în perioada Primului Război Mondial.

Scările de urcare în turn sunt foarte frumoase, o parte din piatră, o altă secțiune din urcuș făcându-se pe scări din fier forjat, și chiar sus de tot urci pe scări din lemn. Ajungi în final într-un balcon orientat în cele patru zări, unde poți admira panorama Tg. Mureș-ului, în față deschizându-ți-se priveliști foarte frumoase ale orașului văzut acum de sus. Mai mult, în turn se află clopote de fier inscripționate în limba maghiară și care bat scurt la oră fixă. Tot acolo se află, dar mai ascuns vederii, mecanismul ceasului de pe fațada turnului.

Localnici fiind, am avut plăcerea să fim noi "ghizi" pentru o familie de bucovineni, cărora le-am arătat de acolo de sus din turn și alte obiective de vizitat în Tg. Mureș și pe care sperăm că le-au identificat de jos din oraș și vizitat, astfel ca să rămână cu o amintire frumoasă despre Tg. Mureș, după ce și-au exprimat nemulțumirea că au plătit vizita la acest obiectiv și ghidul nu le-a povestit nimic despre Turnul Cu ceas din Tg. Mureș. Eu sper doar că acest mic inconvenient a fost unul izolat, posibilul motiv fiind acela că la vizita grupului anterior, cineva spărsese un geam de la turn și ghidul trebuia să adune cioburile după turiștii necivilizați iar noi eram ultimul grup care vizita turnul în ziua respectivă.






















vineri, 16 iunie 2017

Flori de Mai

Uneori îți vine să te iei să te duci... hai-hui... Așa am pornit într-o Duminică de Mai, cu gândul de a ajunge într-un loc superb, Coasta Cisteiului, un loc unde poți culege frăguțe de pădure cu o aromă absolut încântătoare. La un moment dat am oprit mașina lângă un câmp cu maci înfloriți și am făcut fotografia asta.


Nu am "vânat" imaginea, pur și simplu am făcut poza. Ulterior am văzut ce apare în oglindă: Orașul Ocna Mureș. Se spune că unele lucruri se întâmplă pur și simplu pentru că ești la un anumit moment într-un anume loc! Așa mi s-a părut momentul acesta în care am facut fotografia, aș numi-o "Ocna Mureș văzută în oglindă de pe Dealurile Ciungii". Nu este efortul meu, este doar o întâmplare să fi ieșit ceva atât de frumos!

Maci roșii înfloriți în câmpuri de grâu, cum altcumva ai putea vedea natura mai frumoasă în luna Mai? Și dacă "mai" asculți și melodia Flori de Mai - Alternosfera...



Lacătă prinsă-n lemn
Ascunde-mă neatins
Păzeşte-mă de ger
Ast-noapte iar a nins
Când tu visai
Albastre flori de mai. 

Ce flori în toiul iernii
"Opreşte-te"-ţi şopteam
Acum doar gerul sticlă
Pictează flori la geam. 
Tu n-ascultai
Visai doar flori de mai. 

Refren:

Mai stai şi nu pleca de n-ai
Să-mi dai [nu ţi-am cerut să-mi dai]
Albastre flori de mai. 

De ochi străini mă tem 
Ce-n stradă ard nestins
Privind la ei, te chem
Ţin minte tot ce-ai zis
Atunci spuneai:
"Plec după flori de mai! "

Vibrează paşii mei
De parcă merg pe clape
Cu mine însumi cânt
Refren-n singurătate
De cand plecai
Dupa flori de mai. 

Refren:

Mai stai şi nu pleca de n-ai
Să-mi dai [nu ţi-am cerut să-mi dai]
Albastre flori de mai. [x3]

luni, 1 mai 2017

Dacă nu știi ce să faci, nu face nimic!

"Dacă funcționează, continuă.
Dacă nu funcționează, oprește-te.
Dacă nu știi ce să faci, nu face nimic!" - Dr. Melvin Konner


luni, 12 decembrie 2016

M ... with Love

Nu numai ciocolata dă dependență ci și creația artistică! Bravo Milka! Pe mine m-ai cucerit definitiv!

Cu drag, M




duminică, 13 noiembrie 2016

Viața ca un ... copac, sau, doi copaci ca ... viața?!

De multe ori, natura ne dă lecții. Trebuie doar să avem ochi să vedem și urechi să auzim. Cum la partea cu sonorizarea suprapusă imaginii stau foarte prost d.p.d.v. al abilităților tehnice, tot fotografia este cea care mă ajută să "păstrez clipe". Aceste poze-clipe sunt de fapt mult mai grăitoare, pentru că, vorba cuiva, "O poză face cât 1000 de cuvinte!"

Este aceasta o fotografie pe care aș traduce-o într-un cuvânt așa: "Viața". Îmi place să cred că această "unire" nu a fost mâna omului până la "punctul de întâlnire" și că Dumnezeu ne-a arătat prin această  lucrare a naturii menirea noastră pe această lume. 

Aș spune așa: investește în tine, completează pe cineva și fă ca tot ce ai obținut în plus să nu păstrezi numai pentru tine. Împărtășește! Este tot ce poți face mai bun în lumea aceasta...


duminică, 18 septembrie 2016

"Eh" de la Deh'culturalizare !!!



Este scris asta pe un zid dintr-o zonă cu trafic din Tg. Mureș și am considerat-o un protest-manifest foarte subtil față de ce se întâmplă în orașul nostru în zona culturii sau mai bine zis a inculturii. Dar, mai înainte de asta, este un slogan deosebit de creativ, este un îndemn să ne îngrijim și mai mult de spiritul nostru, de "a fi"-ul din noi comparativ cu "a avea"-ul care câștigă, din păcate, o parte tot mai mare din existența multora dintre noi...

Sunt câteva postări în urmă pe care le-am scris în semn de revoltă la felul în care autoritățile "promovează incultura" în Tg. Mureș, după ce, de nenumărate ori, am văzut săli de spectacole cu o prezență probabil la nici un sfert din capacitate... Vă dați seama ce sentiment au avut artiștii aceia? Nici nu vreau să mă gândesc! Și... mai mult ca sigur că în sală nu au fost nici unii dintre aleșii locali, pentru că, dacă ar fi fost, poate ar fi luat niște măsuri pentru a redresa cât de cât problema asta, sau nu!?, interesul fiind de fapt altul...

Au fost amplasate la un moment dat, în zone mai intens circulate din cartiere, niște panouri destinate acestui scop, de a comunica evenimentele din oraș. Prin faptul că taxele percepute pentru a afișa un poster pe acel panou sunt  absolut fabuloase, s-a ajuns ca incultura să fie la ea acasă în Tg. Mureș. Rușine mare pentru acest proiect abandonat înainte să apuce să se dezvolte!

Probabil acesta este și scopul: de a omorî publicitatea stradala ca să se ajute viețuirea ziarelor locale, distribuite gratuit în căsuțele poștale, mijloc de a atrage masele pentru manifestările în aer liber, acelea "de prostit proștii" și din care "deștepții orașului" câștigă enorm. Iar noi, cei care preferăm să plătim prețul unui spectacol de calitate, suntem din ce în ce mai puțini, asta și din motiv că nu este mediatizat evenimentul, și mai trist, trăim sentimentul de rușine, (amprentă pusă orașului Tg. Mureș), în fața artiștilor care vin din ce în ce mai rar să ne încânte...

Trist, foarte trist!

luni, 13 iunie 2016

Declarație de (ne)dragoste

Copiii dau cele mai frumoase şi sincere răspunsuri la întrebarea: "Ce este dragostea?".

Astăzi am trăit un moment de viață din care, copilul din mine a găsit o definiție a ceea ce NU este DRAGOSTE: atunci când ai un pumn de cireșe și le mănânci singur chiar dacă persoana cu care intenționezi să-ți împarți viața este la doi pași de tine... Ce tristă declarație de (ne)dragoste...


miercuri, 18 mai 2016

Ce înseamnă să ai haz


"61" zice Ceasornicul ... cel care ne măsură destrămarea...


"16" zice Omul ... în goana lui prin viață...


și totuși ...


La mulți ani, MAMA !


duminică, 25 octombrie 2015

Bunica mea, frumoasă ca și Octombrie

Mă gândeam astăzi că o să treacă Octombrie fără să postez nimic aici. 

În luna aceasta au fost două evenimente importante pentru mine: bunica a împlinit frumoasa vârstă de 82 de ani și după douăzeci de ani, m-am revăzut cu colegii de liceu. 

Chiar dacă cele două zile au fost foarte frumoase, astăzi bunica mea mi-a facut cea mai frumoasă declarație de dragoste: "Doar pentru tine mai trăiesc!"










sâmbătă, 26 septembrie 2015

Castelul Cantacuzino îl găzduiește pe Salvador Dali

De Bușteni sunt sigură că cea mai mare parte a românilor nu numai că au auzit dar au și fost aici. Ce mulți însă nu știu, este că aici se află un castel foarte frumos, Castelul Cantacuzino, aflat la poalele Muntelui Zamora și redat circuitului turistic în anul 2010. Castelul a fost construit in perioada 1901-1911 de către prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino. Ca o ironie a sorții, prințul nu se bucură de castelul acesta decât doi ani, în anul 1913 el murind.

Cine ajunge aici sunt sigură că va rămâne multă vreme în suflet cu imaginea absolut superbă care se dezvăluie ochilor de pe terasa castelului și anume Bucegii în toată splendoarea lor și toată stațiunea Bușteni de la un capăt la altul al ei, la poalele acestor munți.

Aici la castel se intâmplă tot felul de evenimente cultural-artistice și mondene. Una dintre sălile castelului are o acustică foarte bună, a. î. se țin aici, într-un cadru restrâns ce-i drept, concerte de muzică clasică fără a fi necesară sonorizarea modernă sau, ce-mi amintesc acum, Cătălin Botezatu a avut aici o prezentare de modă. Altceva ce am văzut cu vizita asta aici a fost o sesiune foto pentru un manechin din străinătate, sigur îndrăgostit și el de panorama de la castel.

Dar adevăratul motiv pentru care am revenit la Castelul Cantacuzino este expoziția Salvador Dali, artistul spaniol suprarealist, care la numai 16 ani, a afirmat vizionar: "Voi fi un geniu, iar lumea mă va admira."