Preţuieşte Viaţa

Nu am urmărit la TV nici o emisiune a Andreei Marin cu acest nume: Preţuieşte Viaţa. Habar nu am ce teme se dezbat acolo însă trebuie să recunosc că, văzând pe Facebook o postare care te invita la Tg. Mureş la un eveniment în caravană prin mai multe oraşe din ţară Preţuieşte Viaţa mi s-a părut atractivă denumirea şi am vrut să merg.

Deşi nu o simpatizez pe Andreea Marin, nu-mi pare rău că am mers. S-au discutat acolo tot felul de lucruri, de la tendinţa spre o alimentaţie sănătoasă, reîntoarcerea la natură în zilele acestea când totul este tehnologie, la violenţa domestică sau actele caritabile ale unei clinici din Turcia, care în parteneriat cu fundaţia Andreei Preţuieşte Viaţa, readuc bucuria unei vieţi normale unor oameni greu încercaţi de soartă.

Însă ceea ce-mi va rămâne multă vreme în minte de acum înainte este un exerciţiu de introspecţie pe care Andreea l-a propus celor din sală: "întindeţi-vă mâinile înainte, cu palmele orientate spre voi, mâinile apropiate. Priviţi-vă ca într-o oglindă în palme. Ce vedeţi? Este frumos sau urât ceea ce vedeţi acolo? Acum închideţi ochii şi căutaţi mai adânc, până în sufletul vostru. Ce vedeţi? Vă place ceea ce vedeţi sau nu? Acum închideţi palmele şi duceţi-le în dreptul inimii!...."

şi incă ceva: îndemnul Andreei ca în fiecare dimineaţă când ne trezim şi ne uităm în oglindă să ne privim în ochi şi să ne spunem: Preţuiesc Viaţa!

fotografiile sunt preluate de pe pagina de Facebook a Andreei Marin

French open in the rain with Novak Djokovic

Bach într-o formă avangardistă

4 oameni talentaţi au dat naştere în seara asta la Palatul Culturii din Tg. Mureş unui spectacol absolut încântător: Johann Sebastian Bach reinventat prin muzica lui Zoli Toth (de la Sistem). O împletire de instrumente precum marimbă, vibrafon, vioară, violoncel, mânuite de artişti desăvârşiţi care au pus pe note muzica marelui compozitor clasic, într-un stil cu totul aparte, amplificate prin imagini 3D proiectate pe nişte panouri cu simetrie perfectă, au făcut acest spectacol un adevărat show.

Combinaţia între diferite stiluri, clasic, jazz, pop, rock au făcut acest spectacol foarte divers şi dinamic, plin de energie şi culoare, un proiect foarte îndrăzneţ care a adus aplauze îndelungate artiştilor.

Însă, pe cât de încântător a fost spectacolul, pe atât de mare a fost dezamăgirea în ceea ce priveşte prezenţa publicului la eveniment. Deşi acest spectacol face parte dintr-un turneu naţional Zoli Toth Project care se întinde pe mai bine de o lună în 12 oraşe din ţară şi are o mulţime de parteneri media, totuşi la Tg. Mureş în seara asta am fost doar o mână de oameni în sală. Păcat că un astfel de spectacol nu a fost suficient mediatizat încât să se bucure cât mai multă lume de această încântare, în condiţiile în care preţul biletului (20 lei) a fost mult sub calitatea spectacolului.

Felicitări Zoli Toth Project pentru această seară în care ne-aţi cântat şi încântat deopotrivă!

Magia

Magia, de Rhonda Byrne.

O carte extrem de ușor de citit dar cu o invățătură profundă.

Are la bază principiul biblic al mulțumirii, (celui care are i se va mai da, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce are). Am invățat din cartea asta că trebuie să fim recunoscători. Pentru tot. Pentru sănătatea pe care o avem, pentru bunurile pe care le avem, pentru banii nostri, pentru prieteni, pentru apă, aer, pentru hrana noastră etc. Nu pot să spun că nu practicam și inainte recunoștința dar cartea asta m-a mai invățat ceva în plus: să mulțumesc pentru ceea ce vreau să devină realitate în viața mea chiar înainte ca lucrul acela să se întâmple. Gândind pozitiv asupra acelui fapt și mulțumind pentru realizarea lui, îl atragem în viața noastră.

Ce este de fapt magia? Magia este o stare de bine pe care o resimți atunci când ești mulțumit, împăcat cu tine și cu lumea din jur. Când ai ajuns să aplici recunoștința la un nivel cât mai sincer și cât mai profund cu putință, vei simți cum Universul lucrează în favoarea ta.

Fiți recunoscători! Nu contează cui aduceți această recunoștință: lui Dumnezeu, Universului, celor din jurul vostru, chiar nu contează, contează doar să simțiti asta!

Spicuiri ... din Mîndruţă

" Ai divorţat. Ce ai înţeles din prima căsnicie?
Lucian Mîndruţă.: Am înţeles că cel mai frumos lucru într-o căsnicie poate să fie, până la urmă, divorţul. La final, la divorţ, când m-am dus la tribunal avocata a întârziat. Şi eu eram cu soţia de care urma să divorţez, discutam lejer lângă o fereastră, râdeam şi fumam. Avocata a venit, m-a luat de-o parte şi mi-a spus: "n-ar fi trebuit să veniţi chiar aşa la tribunal, cu amanta, pentru că nu e frumos". Şi i-am spus că e soţia... de ea mă despart. Nu doar părea că ne înţelegem, chiar ne înţelegeam foarte bine doar că, pur şi simplu, fiecare avea drumul lui.

Cum ai cunoscut-o pe actuala soţie? Să zicem ultima, soţia definitivă? E iubirea definitivă?
L.M.: N-aş vrea să creadă că e ultima, că după aceea şi-o ia în cap. Deci rămânem la formula "actuala soţie". Şi sper că şi ea crede acelaşi lucru despre mine, sunt doar "actualul", da?

Care este sensul vieţii?
L.M.: Nu există un sens al vieţii. Viaţa este ce-şi face fiecare din ea. Nu are un sens, nu are o logică...

Tu ai trecut de jumătate...
L.M.: Am trecut, nu mai am mult.

Şi cum te consolezi cu gândul ăsta?
L.M.: Nu mă consolez.

Înseamnă că eşti într-o depresie continuă.
L.M.: Da. În general, oamenii care înţeleg viaţa nu pot să aibă ca alternativă decât depresia. Nu există altceva. Pentru că este limpede. Munceşti, tragi tare, încerci să perpetuezi specia, încerci să te îmbunătăţeşti pe tine ca individ, încerci să nu faci prea mult rău în jur, după aia mori şi nu se mai întâmplă nimic.

Ce contează cel mai mult în viaţă?
L.M.: Absolut nimic. Nu contează absolut nimic. Orice ai face, viaţa se încheie. Şi dacă eşti Napoleon, şi dacă eşti cerşetor. Nu are nici un sens. Nu are nici un rost să te gândeşti că are un sens. Ceea ce e minunat dacă poţi să faci este să laşi câteva cuvinte bine scrise. Asta e tot. Pe care, la un moment dat, să le păstreze unii sau alţii."

preluat din revista Tango - Marea Dragoste

Întregul meu, nu jumătatea mea!

Credeți că fiecare om are o jumătate a lui?

"Asta este o expresie care mie nu mi-a plăcut. Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Soţul şi soţia sunt una. Dumneavoastră ati văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întîi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există “jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar."

Parintele Arsenie Papacioc

Lacrimi în Noaptea Bucuriei

Scenă: Pe scările Catedralei, în Noaptea de Înviere, o femeie firavă, mărunţică, cu doi copii în jurul ei şi cu trei lumânări aprinse în mână. La un moment dat, din spatele ei, prin mulţime se avântă nervos un bărbat cu o fetiţă mai mică decât ceilalţi doi copii pe care o îmbrânceşte pe scări la picioarele mamei şi strigă "ţine-o tu, că pe mine mă enervează". Fetiţa căzută jos începe să plângă iar mama stinge lumânările şi o ia pe micuţă în braţe. I-am văzut ochişorii înecaţi în lacrimi după care, mama cu cei trei copii intră în catedrală să se roage în Noaptea de Înviere probabil şi pentru o viaţă mai liniştită...