Legat de postarea anterioară, aș
lua trei cuvinte și le-aș schimba un pic ordinea. Aș spune așa: oprește-te, nu
fă nimic, continuă! Unii vor râde, zicând: frumos exemplu, continuă să nu faci
nimic! Alții ca mine, vor continua ce au început cândva, mă refer aici la a
scrie pe blogul acesta... deși mi-ar place și mie să stau cu capul la umbră (e și ăsta tot un fel de a sta cu burta la soare, de a nu face
nimic) și să citesc, de aceea mă pregătesc pentru asta și deci, continui!
M-am oprit la un moment
dat, după ce scrisesem pe acest fel de suport de scris, deși mai mare plăcere
ar fi să scriu de mână, însă pe un suport de hârtie nu pot să pun imaginile pe
care le-am adăugat aici și să și iasă ceva frumos. Odată, cândva, când mă voi hotărî să nu mai fac nimic ...
cu acest blog, pentru că orice începe se și termină la un moment dat, (și nu,
nu o să mă apuc de vlogg-ing pentru că nu mă reprezintă) o să pun o ultimă
postare pe care probabil o voi numi „Totul are un început și ... un sfârșit...,
orice sfârșit este de fapt un nou început...”, și pentru că știu un Fotograf
Vagabond, o să-l rog să-mi facă din acest blog cel mai frumos album foto, asta
la un preț mult prea mare pe care oricum nu o să i-l pot plăti, așa că o sa-mi
facă o bucurie mare pentru când o să fiu bunicuță și o să răsfoiesc chiar
cartea scrisă de mine, stând în fotoliu pe prispa casei de la țară, acolo unde
este cel mai frumos frumos!
A, să nu uit să precizez
ceva: dacă tot n-am făcut nimic pe aici o vreme, totuși am făcut ceva, m-am
gândit ... să schimb motto-ul blogului..., l-am boteza(n)t acum „an oasis of
beauty”. El, blogul, era asta încă din 2010 când “l-am lansat în on-line”
ca să vorbim în termeni la modă acum ... și atunci. Ideea să fac blogul mi-a venit de la un
amic Sorin care deja avea unul dar pe o altă temă, apoi un prieten bun căruia
i-am povestit de ce m-am apucat, la a doua mea postare
pe blog, când eram prea puțin știutoare ce o să fac cu blogul ăsta, mi-a scris așa
la comentariile de acolo: “Ține și de inteligență să descoperi fericirea, dar nu numai. Și un om mai
puțin inteligent, poate fi fericit. Diferența este, că dacă ești inteligent poți
face asta conștient, adică să te oprești puțin să vezi acele pietricele de pe
marginea drumului, începem să străbatem drumul mai încet, tocmai pentru a vedea
frumuseţea pietricelelor de pe margine”. Gino să știi că discuția
aceasta a noastră a fost déclic-ul meu în viață și nu
pot exprima prin cuvinte mulțumirea pentru asta! Și pentru că declicurile nu
sunt chestii unice, ele au și ele momentele lor de boom și decădere, cu asta mi s-au
schimbat un pic raporturile privind percepția frumuseții și a inteligenței (cu fericirea o lămurisem atunci), așa că, “nu există sex-appeal mai puternic decât inteligența” (vechiul motto al blogului, un citat, personal sau poate preluat și el de undeva de către un ziarist pe care la un moment dat l-am
apreciat) s-a transformat în “an oasis of beauty” o expresie în care m-am
străduit să traduc cât mai corect românescul colțișor de frumos.
Eu continui să lucrez la visul meu, la a construi oaza mea de
frumusețe și dacă voi reuși să aduc
cu fiecare postare viitoare un strop de frumos în viețile celor care vor citi,
înseamnă că deja lumea a devenit mai frumoasă, pentru simplul fapt că
cineva a zâmbit azi!
