Paştile la Ciunga

Ca în fiecare an, am făcut Paştile la Ciunga, la bunică-mea.

A fost o vreme super mişto în toate aceste zile de sărbătoare. Vineri seara, când ne-am întors de la biserică, au curs din cer câţiva stropi de ploaie, care cică semnifică lacrimile lui Dumnezeu după Fiul Său Isus. Nopatea de Înviere a fost una caldă şi plină de încărcătură emoţională. În mica biserică din vale, aşa numim biserica unde predică Popa Brie, s-a auzit foarte frumos Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând!

Cel mai frumos lucru acum la Ciunga, mai mult decât în orice alt loc, pentru că este locul de care ne leagă totul, pentru că acolo este "iarba verde de acasă", e natura. Pun mai jos câteva poze care le-am facut în această mini-vacanţă bine-meritată, cu speranţa că vă vor încânta şi vouă privirea.
poză artistică
balansoarul din grădină, loc de relaxare şi admiraţie a naturii
coşul cu ouă vopsite în foi de ceapă şi unse cu slănină pentru luciu
nu mă uita

mărul de vară care izbucneşte în floare

pomişorul plantat anul trecut şi care s-a încăpăţânat să şi înflorească
păpădiile care sunt în floare acum şi râd în soare
o păpădie care "s-a maturizat" prea devreme
florile de păr, al căror miros l-aş transpune într-un parfum să-l simt tot anul

vişinul de lângă bucătărie, nins de flori

Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!

Sfânta Evanghelie după Ioan - Capitolul 20

19. Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!
20. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
21. Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
22. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
23. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.
24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.
25. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
26. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!
27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.
28. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!
29. Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!

Cântecul greierelui

Un indian american era împreună cu prietenul său în centrul New York-ului. Era ora amiezii iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, toate aceste sunete ale oraşului parcă te asurzeau. Dintr-o dată indianul a spus:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus prietenul lui.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul.

Indianul a ascultat cu atenţie un moment după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a ramas uimit.

- E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt.

A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.

- Înţelegi ce am vrut să spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.

Ascultând zi de zi la televizor gâlceava, crimele, tragediile, URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixează pe tot ce este urât, rău. Ni se induce FRICA! Devnim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi, de sentimentele noastre) ŞI NU ŞTIM DE UNDE, CÂND ŞI CUM.
UITE AŞA: ascultând aşa zisele informaţii, care de fapt sunt praf în urechile fraierilor! După care spunem: e greu, oamenii sunt răi, tărim într-o lume nesigură, urâtă, nu mai am încredere în nimeni, etc.

Între timp greierii cântă, frunzele foşnesc, apele curg şi noi nu le auzim.

Rona Hartner despre fericire

Există fericire şi există adevărata fericire. E o mare diferenţă. "Un vrai bonheur". Poţi să trăieşti într-o fericire care e o falsă fericire, şi ăsta e felul în care se trăieşte cam în general, e fericirea în care te bazezi pe lucruri materiale, pe o iubire...

Dar există şi fericirea pe care ţi-o dă Dumnezeu din interior, în care ştii că eşti o minune creată după chipul şi asemănarea Lui. Dacă noi am putea să ne dăm seama că suntem minuni, am avea foarte mare grijă ca această minune să nu facă orice şi să nu se ducă oriunde... cum fac oamenii care nu ştiu că sunt minuni. De obicei, se droghează, duc o viaţă destrăbălată, pentru că ei nu ştiu că sunt minuni ale lui Dumnezeu şi trebuie să aibă grijă de această minune.

A fost o frază pe care am auzit-o în biserică, şi mi-am dat seama ce libertate are Dumnezeu faţă de noi: "Dacă nu poţi să-l iubeşti pe Dumnezeu, că e prea abstract, iubeşte pe cineva. Prin această iubire, ai să-L întâlneşti pe Dumnezeu".

Raiul e pe pământ

Am fost 3 zile la Ciunga, la bunica.

Este locul unde ne relaxăm din când în când, la sfârşit de săptămână. Grădina arată super-mişto, e toată înverzită. S-au prins toţi pomii pe care i-am plantat, la fel şi magnolia. Gazonul a fost tuns pentru prima oară în acest an iar lucerna este foarte mare, trebuie deja cosită să putem face stropirea pomilor.

Buni ne-a aşteptat cu un coşuleţ cu căpşuni culeşi din grădină. Deşi nu erau foarte copţi, aveau o aromă deosebită.

Pe lângă toate astea, au înflorit măceşii şi socul iar trandafirii sunt şi ei în floare. Am făcut câteva poze ca să vedeţi si voi că "raiul e pe pământ"!

Focul cu lemne

A venit primăvara, însă la ţară se face încă foc cu lemne. Am spart ceva lemne ieri şi am imortalizat ceva pentru voi: o ăşchiuţă şi un butuc crăpat. Ce nu pot să pun aici, este mirosul focului cu lemne şi felul cum trosnesc ele în foc...

Ţara telespectatorilor fericiţi

de citit şi mai ales de procesat

Gânduri frumoase

Când eşti supărat, adu-ţi aminte de clipele în care zâmbeai;
Când simţi că viaţa nu are nici un rost, gândeşte-te la cei ce mai au doar o zi de trăit;
Când simţi că vrei să mori, gândeşte-te că alţii ar da orice să trăiască...
Iubeşte-ţi viaţa, părinţii şi prietenii.
E cel mai de preţ lucru.

Pietricelele de pe marginea drumului

La un moment dat citeam: "Oamenii inteligenţi nu au acces larg la fericire. E greu să fii fericit, seren, jovial şi în acelaşi timp foarte inteligent. "

Cred că vine o vreme când inteligenţa descoperă fericirea, atunci când ne dăm seama că suntem prinşi într-un vârtej în care, daca am continua să existăm, ne-am pierde identitatea. În acest moment, trebuie să facem ceva pentru a scăpa din tumult, pentru a găsi o cale de ieşire la suprafaţă.

Şi atunci ne oprim din drum, căutăm liniştea, calmul şi, vorba unui prieten, "începem să străbatem drumul mai încet, tocmai pentru a vedea frumuseţea pietricelelor de pe margine".

Vin şi zic că doar oamenii inteligenţi pot fi cu adevărat fericiţi, pot vedea lucrurile simple şi se pot bucura de frumuseţea lor.