Lăpușna - în sălbăticie

Astăzi Mami a pus degetul pe hartă și a nimerit: Lăpușna. Undeva de la Reghin în sus, pe Valea Gurghiului. 

La drum, cu Europa FM, tocmai aflăm că berzele s-au întors la noi și că sunt monitorizate atent. Într-adevăr sunt montate niște camere video către cuiburi. Nu numai la Dumbrăvioara s-au întors berzele ci și prin alte sate din zonă.

După ce facem dreapta, înainte de a intra în Reghin, la un moment dat se face o pajiște cu mulți arbori seculari. Îmi amintesc de o poveste-pildă de la terminarea liceului: "Nu fiți o trestie la o margine de lac, fiți un stejar falnic pe coama unui deal! Dacă vine o furtună și pleacă trestia la pământ nimeni nu observă. Dacă vine o furtună și doboară stejarul, toată lumea va zice: ce stejar falnic, sigur a fost doborât de o furtună foarte puternică."

.

Ne gândim la destinația finală Lăpușna, crezând că e o stațiune. Ajungem la capăt de drum. E o mănăstire. Mănăstirea Lăpușna. Tipic maramureșean. Înăuntru o slujbă de botez la finalul căreia călugărul ne povestește că biserica a fost strămutată din satul Comori, comuna Gurghiu. Biserica datează la fel ca și cele maramureșene de la anii 1600-1700 și până la 1937 a fost biserica satului Comori. Regele Carol al II-lea a cumpărat biserica de lemn și a demontat-o bucată cu bucată și a adus-o la Lăpușna cu ajutorul carelor trase de boi, așezând-o în apropierea Castelului Regal de vânătoare de pe malul pârâului Secuieu, aproape de vărsarea acestuia în râul Gurghiu. Este pictată înăuntru pe lemn de către Toader Popovici (Toader Zugravul). Înăuntru lumina este dată doar de candelabrele cu lumânari de ceară și candele cu ulei. Mi-a mers la suflet această micuță și liniștitoare mănăstire. Sper să revin acolo la un moment dat.

La întoarcere, cu mai multă liniște în noi, vedem unele lucruri pe care la dus nu le-am observat: o cădere de apă ca o cascadă în miniatură, multe punți peste râul Gurghiu, bodega din satul de odinioară, cu masă și scaune din bușteni.

Pe tot cursul râului doar o pensiune de 3 margarete, Ovidiu & Paula, www.ovidiu-paula.ro cu gazde foarte primitoare și cu niște trofee frumoase imediat la intrare. Sus de tot, la Castelul Regal am înțeles că se poate beneficia de cazare și masă dar nu am fost. Poate într-o altă incursiune.

Vis-a-vis de pensiune o căbănuță faină, să-i zicem Cabana Vulturul. 

Frumoasă ieșirea de azi, chiar dacă a fost vremea cam rece, o bună parte din drum am mers chiar prin ninsoare, s-au împletit 3 anotimpuri: toamnă, iarnă și primăvară.

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii

Vinerea din Săptămâna Luminată - Izvorul Tămăduirii

În fiecare an, în prima săptămână după Paști, mai numită și Săptămâna Luminată, în ziua de Vineri, Biserica Ortodoxă sărbătorește Izvorul Tămăduirii. Se spune că sărbătoarea este închinată Maicii Domnului, dorind să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. 

Creștinii ortodocși vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei, cunoscută și sub numele de Aghiasma Mică.

După ce preotul a sfințit apa, îi stropește pe credincioși în timp ce se cântă troparul: "Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvântează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta păzește pe poporul Tău".

preluat de pe www.crestinortodox.ro

Este pentru prima dată când am participat la slujba asta la Mănăstirea Recea de lângă Tg, Mureș.

Florile Milka în care se ascund Iepurașii de Paști!

Tudor Chirila, Ambasador Everest Romania

Mărțișorul Napolact

Am tot scris pe blog despre ideile frumoase de marketing ale celor de la Milka, cum ei au lansat pe piață ediții limitate de ciocolată cu ocazia Valentine’s Day...

A venit acum rândul să îmi exprim admirația pentru o idee absolut fantastică a colegilor mei din echipa de marketing, care s-au gândit să atașeze un mărțișor-șnur pe sticlele de Lapte Napolact, tocmai pentru a sărbători prima zi de Martie împreună cu gospodinele fidele acestui produs.  Gândurile noastre ca și companie au fost transmise simbolic femeilor care cumpără azi din magazine, eu cred că gestul acesta simplu și pur s-ar traduce în cuvinte cam așa: Mărțișorul Napolact să vă aducă o Primăvară Frumoasă!

Happy MILKA Valentine's

Pentru că "I love Milka" nu pot să nu-i urmăresc în acțiunile lor pe piață, atât zi de zi, cât mai mult, la momente speciale în care pot să ajungă mult mai repede la inimile noastre.

Anul trecut de Valentine's Day, Milka ne-a surprins plăcut cu o ediție de colecție despre care am scris atunci pe blog. Erau ciocolatele HUG, KISS, LOVE atât de sugestive pentru sărbătoarea iubirii.

Nici anul acesta nu s-au lăsat și iată că de Valentine's dragostea plutește iar în lumea Milka cu inimioare și aripi de îngerași (sau mai degrabă de fluturași? de la îndrăgosteală... luați-o cum vreți).

Și pentru că I love (și) marketing, nu pot să nu admir ingeniozitatea celor din echipa Milka, au niște idei foarte inspirate și cred cu mare succes pe piață, chiar dacă sunt ediții limitate. Nu neapărat ca volume de vânzări cât mai mult, ca răsplată a consumatorilor pentru fidelitatea lor, ca un motiv de bucurie și răsfăț.  

Aș combina un pic Milka cu un slogan vechi și foarte reușit pentru un iaurt de mult ieșit de pe piață, și aș spune acum așa:

MILKA - Păstrează gustul dragostei !

Încă o aniversare, 38 de ani...

Cum mă simt la 38 de ani? În primul rând foarte împăcată cu mine, cu tot ce a însemnat viața mea până acum. Statutul meu de femeie singură, liberă, îl recomand femeilor care se ambiționează să facă parte din cupluri nefericite. Când ești singur ai suficient de mult timp ca să te poți descoperi și înțelege. Să te cunoști bine e foarte important și pentru momentul în care vei fi cu cineva. Anumite lucruri despre tine le afli doar când ești doar tu cu tine. Trebuie să contezi pentru tine și să te respecți. Îmi place să cred că sunt o persoană rațională, care știe foarte bine să discearnă ce face în viață pentru că așa simte sau pentru a bifa un rol de dragul societății. Am primit reproșuri legat de subiectul "Nu-ți faci și tu un copil?". Nu cred că prezența unui copil este prioritară în viața mea, are foarte mare legătură cu ce pot oferi unui copil și nu doar de dragul de a-l avea. Dacă voi ajunge la un moment în care aș simți că viața mea nu mai are sens fară un copil, voi înfia unul dacă voi avea un bărbat alături. Din păcate bărbații pe care i-am cunoscut până acum au fost mai mult decât ok, dar au fost într-o perioadă în care nu ne-am sincronizat, fie din cauza unuia, fie a altuia, fie a ambilor. Chiar dacă am încetat demult să îl caut pe ăla înalt, frumos, deștept, amuzant, loial și bogat, tot am un ideal care îmi încețoșează mintea. Idealul relației. Din acest motiv încerc să încadrez diferite persoane într-un șablon în care nu se potrivește decât fantezia mea. Și atunci, da, e greu să găsesc pe cineva. Am învățat că nimic nu trebuie și că nu pot să intru într-o oarecare relație doar ca să fiu în rândul lumii.... În concluzie, atâta timp cât în interiorul meu e pace, e în regulă, nu mă interesează prejudecățile societății...

 

Deci la 38 de ani: echilibru, pace, liniște, mulțumire, împăcare și dorința de a întâlni pe cineva interesant care să mă completeze pe ici, pe colo ...

 



„Pentru că sunt un bărbat!”

https://www.youtube.com/watch?v=b2OcKQ_mbiQ

Dragă 2015, aş vrea să-mi aduci...

... o vacanţă la mare pentru că mi-e foarte, foarte dor să stau pe o plajă pustie, liniştită, să privesc şi să ascult marea...

şi ca să-mi îndeplineşti dorinţa asta, mai întâi trebuie să-mi aduci "un dulce" cu care să merg la mare... şi pe care să-l păstrez multă, multă vreme...

Ce zici? Ştiu că e greu de îndeplinit condiţia de bază, dar poate tu, An Nou, ai o baghetă magică şi faci ca dorinţele să devină realitate....

Magia Crăciunului

Magia Crăciunului ... şi în acest an, cu un frumos ornament de brad şi cu o figurină luminoasă pe care am pus-o pe geam, dar nu aşa cum se obişnuieşte, astfel ca luminiţele să se vadă de afară, ci orientată spre cameră, ca să ne bucurăm în fiecare seară de beculeţele colorate care pâlpâie atât de frumos în forma Bradului de Crăciun.

Dar mult mai frumos decât aceste ornamente, este ceea ce nu se vede aici, este căldura familiei care îşi are originea în dragoste, pace sufletească şi armonie între cei din casă! Şi pentru asta, vreau să spun: MULŢUMESC !

Sainsbury's OFFICIAL Christmas 2014 Ad

https://www.youtube.com/watch?v=NWF2JBb1bvM

Viaţa e un dans în ploaie

Răbdare pentru mama mea

“O las pe mama să-mi spună despre toate dezastrele de care aude la televizor. O ascult vorbindu-mi despre toate problemele cu care se confruntă omenirea. Nu mă deranjează să mă pună la curent cu toate bolile rudelor noastre şi cu cine a mai murit în familia mai apropiată sau mai îndepărtată. Nu mă deranjează că nu face lucrurile aşa cum îmi place mie, iubesc mâncarea pe care o face ea chiar dacă nu foloseşte cele mai sănătoase ingrediente, îmi plac hainele ei chiar dacă nu sunt din material de cea mai bună calitate, înţeleg că închide caloriferele în camerele în care nu stă pentru că vrea să facă puţină economie, o ascult cu drag povestindu-mi despre tot ce vrea, ba chiar îi pun întrebări, ca să simtă că mă interesează detalii”.
Aşa mi-a spus, cu lacrimi în ochi, prietena mea Monica, unul dintre cei mai frumoşi oameni de pe planetă. Monica mea locuieşte în Scoţia, dar pentru câteva zile a venit în vacanţă la mine şi-a m-a surprins “certându-mi“ mama pentru că face economii la sacii de gunoi şi foloseşte pungile de la cumpărături. Mi s-a părut că eram oarecum îndreptăţită să o cert. Curăţase nişte vinete, vinetele au lăsat apă, apa s-a scurs în găleată, eu am vrut să duc punga la gunoi, am lăsat o dâră de apă de-a lungul bucătăriei, ocazie cu care mi-am amintit încă o dată cum ne zgârcim noi, românii, la tărâţe şi plătim mai mult pe făină. În maşină mă plângeam Monicăi despre cât de greu este să schimbăm obiceiurile părinţilor noştri. M-a ascultat cu răbdare, după care mi-a servit dintr-o suflare toată pledoaria de mai sus.
“Eşti fix ca soră-mea. Nici ea nu are răbdare cu ei. Eu nu o supăr pe mama cu nimic niciodată pentru că nu ştiu câte zile mai are de trăit şi vreau să mă bucur de fiecare întâlnire pe care o mai am cu ea. Crezi că-i mai schimbăm noi după 70 de ani în care au făcut lucrurile într-un fel? Şi-apoi, de ce am încerca să-i schimbăm?”
Sigur că nu i-am dat imediat dreptate, dar gândindu-mă mai târziu la ce mi-a spus, n-aveam cum să nu recunosc faptul că cele mai mari aşteptări le am de la oamenii cei mai apropiaţi mie: de la mama şi de la fiică-mea.
“- Cum sunteți? l-am întrebat într-o zi pe prietenul meu care se confrunta cu aceeași problemă legat de tatăl lui.
- E un drăguț. Are cele mai bune intenții. Nu vrea decât să mă ajute. Dar după o zi în care vorbesc cu o mie de nebuni, când ajung acasă și începe și el să-mi spună diverse probleme îmi pierd răbdarea”.
Dacă mai căutăm răbdare pentru copii şi mai găsim câte un pic, pentru părinţi ne rămâne din ce în ce mai puţină. Ei sunt cei care plătesc de regulă stresul nostru, nemulţumirile cotidiene, eşecurile, alegerile greşite, deciziile mai puţin inspirate. Monica mea are dreptate. O să încerc să fac abstracţie de toate obiceiurile mamei care nu se potrivesc cu obiceiurile mele şi o să încerc să mă bucur şi să o răsplătesc pentru toată grija pe care a avut-o şi pe care o are în continuare cu noi, pentru toată răbdarea şi toată dăruirea ei. Mi-e greu să-mi imaginez cum aş vrea să fiu eu tratată de copilul meu peste câţiva ani, dar voi face acest exerciţiu de imaginaţie şi voi acţiona în consecinţă. Ceea ce vă doresc şi vouă.

preluat de pe: www.catchy.ro, un articol de Mirela Retegan

Răi, buni, și mai buni

M-a impresionat foarte mult o fetiță de 12 ani care s-a născut fără mâini și care, cu ajutorul picioarelor, cântă la pian, scrie, picteaza. Modul ei de a privi optimist viața se reflectă în autograful dat lui Mihai Morar, la emisiunea Răi da Buni: "Pentru cei răi care vor deveni buni și pentru cei buni care vor deveni și mai buni!"

O casă, ce casă! Casa "See you!"

Am pornit din casă cu gândul să fac o plimbare până la Platoul Corneşti. De pe geam nu am văzut ce nori negri şi deşi erau azi pe cerul oraşului. Totuşi nu m-am descurajat pentru că bătea un vânticel care, mi-am zis eu, o să ducă norii. Nu a fost aşa. Urcând pe strada Bradului, m-a prins ploaia fix în dreptul casei din imagine. Nu am observat-o niciodată în graba maşinii. Acum însă mi-a atras atenţia şi am aruncat o privire. Arhitectură modernă, altceva decât se obişnuieşte la noi. Şi îmi place. Pentru că ploaia cădea tot mai deasă, m-am adăpostit sub copacul din gard, un mesteacăn ale cărui frunze destul de dese mă protejau oarecum, dar nu era îndeajuns. Am ochit pe partea opusă un garaj care avea o boltă la intrare şi m-am mutat acolo. Cred că am stat o jumătate de oră până a trecut ploaia, timp în care nu m-am mai săturat să privesc casa. Nu cu jind, pentru că nu râvnesc. Doar cu gândul la cât de frumoase trebuie să fie dimineţile de vară pe terasa acestei case, sau în spatele acestor ferestre imense prin care pătrunde o mare de lumină, unde cu siguranţă cafeaua este povestită de doi oameni frumoşi, poate încă tineri şi care au un gust al frumosului mai aparte. Sau cine ştie...

https://www.bnab.ro/2012/proiecte/1/362/

http://www.igloo.ro/articole/casa-see-you/

Un om pe nişte scări

BRAVO elevilor de la Liceul de Artă din Tg. Mureş pentru măiestria artistică de care au dat dovadă, pictând cele două bine-cunoscute scări din Tg. Mureş: Scările Rakoczi şi Scările de la Furnica.

Ideile sunt total diferite, una cu motive geometrice într-o împletire de roşu şi negru, cealaltă o armonie de culori care dezvăluie un chip de om, citeam undeva că sugerează diversitatea ca naţii, culturi, religii, limbi vorbite etc. dar că înainte de toate astea suntem OAMENI. Mi-a plăcut mult ce au vrut să transmită cu aceast proiect.

O notă optimistă adusă peisajului urban, un motiv în plus pentru care, spun cu dragă inimă că îmi iubesc oraşul.

"Taina" de la cununie

Andreea, colega mea de serviciu cu care ne ştim de 13 ani, s-a recăsătorit azi. Mi-a spus de ceva vreme că urmează să aibă nunta la sfârşit de August şi mi-am dorit să îi ofer un buchet de flori în această zi specială pentru ea.

Am ales un buchet drăguţ din frezii şi irişi şi m-am dus la biserică. Mi-a plăcut foarte mult Andreea - mireasă, simplă, elegantă şi foarte naturală! La fel şi slujba religioasă de la Catedrala Mare din Tg. Mureş. Preotul Negruţiu a fost deosebit, a început ceremonia cu un imn dedicat mirilor, a continuat cu cele preoţeşti în astfel de cazuri şi a încheiat cu o lecţie: îndemnul pentru miri de la final l-a făcut foarte în taină, astfel că a fost auzit doar de miri şi naşi. Probabil că intenţionat a fost rostit în taină, tocmai pentru a-i face să se concentreze şi mai mult pe cele spuse, ca să realizeze că spune ceva doar pentru sufletul lor şi să-şi însuşească ca pe o pildă, pentru tot restul vieţii.

Foarte frumos! Andreea, îţi doresc această căsătorie până la adânci-bătrâneţi.