Dragostea, ca o mare învolburată

"Iubiţi-vă unul pe celălalt, dar nu vă faceţi din dragoste o încătuşare; mai bine să fie o mare învolburată între ţărmurile sufletelor voastre." - Kahlil Gibran

Viaţă

"Culcă-ţi tâmpla pe inima femeii iubite şi vei înţelege că viaţa-i mai frumoasă decât eternitatea." - Fănuş Neagu

Marea iubire

Într-o mare iubire
cuvintele nu-şi au rostul,
precum îşi pierde consistenţa,
orice atingere sau privire,
fiindcă toate acestea sunt
şi vor rămâne
numai în străfundurile sufletelor noastre.

Abia acum înţelegi
că într-o Mare Iubire
nu trupurile contează
şi nici cuvintele
care zboară peste clipe,
ci doar ceea ce rămâne
în spatele clipelor,
ceea ce le face pe acestea
să devină eterne.

Aceasta este ceva deasupra oricărei simţiri,
deasupra oricărui orgoliu,
deasupra fiecărui gând,
este mai mult decât perfecţiunea
din tine
sau cele mai măreţe năzuinţe,
din mine,
este mai mult decât Iluzia Vieţii tale,
este aidoma Destinului,
propria esenţă a Existenţei tale
în care se află etern
şi sufletul tău pereche
care eşti doar tu Îngerul Meu
care mă cauţi peste milenii de eternitate,
în această lume.


În iubire nu trebuie niciodată
să te îndoieşti
fiindcă nu poţi iubi
cu jumătăţi de măsură.
Nu! Niciodată, Marea Mea Dragoste,
niciodată în iubire
nu poate fi şi o zonă gri
decât acele pătrate de alb şi negru
aflate pe tabla de şah
a acestei Iluzii a Vieţii,
pe care o împărţim împreună,
prin Destin,
până când moartea ne va uni
prin eternitatea ei.


Orice alt suflet ai întâlni
şi ai susţine că îl iubeşti
va fi şi va rămâne mereu o minciună
care te va înstrăina de tine întreaga ta viaţă.
La fel se va întâmpla
şi cu acel suflet care va fi la fel
ca şi tine străin de sine
nefiind alături de sufletul său pereche.

Trăim într-o lume tristă
unde societatea
este din ce în ce mai străină de sine,
mai angoasată, mai bolnavă
tocmai fiindcă sufletele
nu-şi găsesc propriile sale perechi.
Să fie acest fenomen datorat Destinului?
Da, este datorat destinului
ce are sufletul de plumb pentru această lume.
În loc ca omenirea să fie bolnavă de iubire
este bolnavă de orice este străin
de sufletul omului
începând cu banii şi terminând
cu cele mai înjositoare experienţe ale naturii umane.
Orice om căruia îi este frică să iubească
cu întreaga lui fiinţă este un suflet rătăcit.

Noi nu suntem nimic altceva
decât iubire
şi în urma noastră nu rămâne nimic altceva
decât tot iubirea
pe care am lăsat-o acestei lumi
şi atât.
Restul se şterge
cu buretele deşertăciunii pe tabla uitării.
Asta suntem noi!
Iar cei care nu au trăit o Mare Iubire
înseamnă că nici nu s-au născut
vreodată pe acest tărâm.

Dor de Mozart

Lucruri simple - Horia Brenciu

Eleganţa crinilor albi

Am primit de la bunică-mea nişte crini îmbobociţi. S-au deschis foarte frumos şi i-am pozat să-i vedeţi şi voi.

Dintre toate tipurile de crini pe care i-am văzut şi mirosit, aceştia din grădina bunicii îmi plac cel mai mult. În primul rând pentru că au un miros extraordinar şi în al doilea rând pentru că sunt de un alb imaculat.

Seara miros mult mai intens decât în timpul zilei, răspândind în apartament un miros puternic, dar în rondoul de flori vă închipuiţi ce misto trebuie sa fie, mai ceva ca într-o fabrică de parfumuri. Vă ziceam la un moment dat că îmi place mirosul florii de păr şi că, dacă aş putea, l-aş transpune într-un parfum, exact la fel aş face şi cu aceşti crini care te îmbată cu parfumul lor. Din păcate, încă nu m-au luat în studiu cei de la fabricile de parfumuri ca să producă după simţurile mele olfactive :)

Şi ce-o fi fericirea?

"Fericirea nu constă în bani, în conturi, în case. Fericirea e liniştea şi împăcarea ta cu tine. Fericirea înseamnă credinţă în Dumnezeu, bunătate, apropierea de oameni. Fericirea înseamnă să te culci liniştit şi să te trezeşti liniştit." - Elena Gheorghe

acel CINEVA

"... privind de departe nu-ţi poţi imagina că o femeie ca mine nu are un bărbat lângă ea. Asta a fost o problemă dintotdeauna, greu îţi poţi imagina că am stat ani în şir singură. Şi nu pentru că nu mi-am dorit pe cineva lângă mine, ci pentru că mi-am dorit pe acel CINEVA pe care să-l iubesc cu toată fiinţa şi care să mă iubească la fel. Dragoste binecuvântată mi-am dorit, nu deşertăciuni ale acestei lumi... Atâtea cupluri am văzut în jur care trăiesc vieţi serbede, aparent îndestulate, însă flămânde de ceea ce e cu adevărat hrană a sufletului: iubire, tandreţe, grijă, duioşie, bucurie, gratitudine, recunoştinţă către Dumnezeu pentru darurile primite..." - Daniela Nane, Revista Tango, iunie 2011

Roger Federer in a TV commercial

Cireşe din livadă

Prima recoltă de fructe din livada plantată anul trecut!

Doi cireşi au înflorit anul acesta şi chiar au făcut fructe, unul are două cireşe iar celălalt una.

Am făcut poze să ne amintim că în vara lui 2011 am mâncat pentru prima dată fructe din livadă.

Copilăria, paradisul pierdut

Am retrăit bucuria copilăriei ieri, 1 Iunie - Ziua Copiilor, în Cetatea Medievală din Tg. Mureş, datorită unei acţiuni organizate de Poşta Română în parteneriat cu FrieslandCampina România, manifestaţie destinată celor mici de ziua lor.

Programul a fost unul complex, cu dansuri populare şi cântece specifice vârstei, cu teatru de păpuşi în aer liber, cu jocuri şi concursuri în care copilaşii s-au implicat activ, sub îndrumarea cadrelor didactice.

Am fost foarte impresionată de inocenţa specifică vârstei, de felul în care copiii sunt educaţi să se comporte încă de mici şi chiar pot să spun că ne-au dat o lecţie de conduită, prin grija pe care au arătat-o pentru frumos, în cadrul în care s-a desfăşurat evenimentul. Mai concret, după ce copiii au consumat iaurturi şi dulciuri oferite lor de firma la care lucrez, au lăsat în urma lor o curăţenie exemplară, ceea ce adulţii uită de multe ori în manifestaţiile din oraş, chiar daca Tg. Mureş-ul este unul dintre cele mai curate oraşe din ţară.

Chiar dacă prezenţa mea la eveniment a fost mai mult o sarcină de serviciu, am reuşit să retrăiesc bucuria de a fi copil, mă bucur că am putut aduce celor mici o rază de lumină pe chipul lor blând şi sper că ieri şi voi aţi fost măcar puţin copii. Nu vreau să cred că, odată cu trecerea anilor, ne pierdem dreptul la copilărie, că uităm să fim copii în anumite situaţii de viaţă, pentru că, avem datoria de a ne trăi toate vârstele intr-una singură.

Lucruri de mult uitate

Vă mai amintiţi clasoarele cu timbre?

Am dat peste ele în biblioteca de la bunica şi mi-am amintit de copilărie. Ţin minte că, majoritatea dintre noi, copii fiind, ne ocupam de colecţionarea de timbre. Ce-mi amintesc este că le cumpăram de la filatelia de lângă Librăria Eminescu din Tg. Mureş şi că, cel mai spectaculos în această practică erau aşa-numitele "schimburi de timbre". Pe şanţ la bunică-mea, la Ciunga, sau printre blocurile de pe Apicultorilor din Tg. Mureş, făceam un troc după valori numai de noi ştiute.

Ce diferenţe între generaţii, copiii din ziua de azi nu ar mai gusta din savoarea acestei preocupări, ei sunt mult mai acaparaţi de jocul pe calculator care îi prinde tot mai mult, furându-le copilăria.

Cei din generaţia mea, întoarceţi-vă în timp şi priviţi mai jos câteva fotografii din clasor.

Peroni - ultima reclamă

Omul - o şansă

"Omul nu este decât o şansă, dar este responsabilul infinit al acestei şanse." - Albert Camus

Festivalul Luminii

Festivalul Luminii - spectacol de lumină şi întuneric, de imagine şi muzică şi mai ales de trăire emoţională a bucuriilor mărunte.

Aseară la Platoul Corneşti din Tg. Mureş, Organizaţia de Cercetaşi din oraş ne-au învăţat, pe cei care nu ştiam încă, să ne bucurăm de simplitate.

Ce au făcut ei, am interpretat ca fiind un efort de echipă, efort depus pe parcursul mai multor luni de muncă în atelierele de creaţie şi mai ales, finalizarea proiectului prin amplasarea şi aprinderea pe aleile de la Platou, a mai mult de 11.000 de "gulguţe", aşa au numit ei ornamentele confectionate cu multă migală din hârtie refolosibilă şi lumânărele introduse în aceste candele improvizate.

O seară feerică pe care cei mici ne-au oferit-o nouă celor mari, tocmai ca să ne amintim că viaţa este frumoasă, să învăţăm să ne îngrijim de sufletul nostru şi să-i oferim din când în când mici bucurii pe care noi, în vâltoarea vieţii, nu prea le mai acordăm multă atenţie.

Felicitări Cercetaşilor!

Lady

Tenisul - sportul alb

Dintre toate sporturile, prefer tenisul. Este un sport elegant şi care implică un control psihic desăvârşit. Până acum nu am reuşit să văd decât partide televizate. Am avut o tentativă acum 2 ani, la Sibiu la Cupa Davis, însă ne-am trezit cam târziu şi nu am mai găsit bilete (vorbesc la plural pentru că mama este mai împătimită cu tenisul decât mine, şi am fi mers împreună).

Anul acesta însă, am reuşit să mergem la Cluj la turneul BCR Tenis Partener, fiind invitate de prietenul meu Ovidiu Păunescu, el având meciuri la simplu şi la dublu în acest turneu. Aşa că, vineri am avut o zi liberă în care mi-a făcut mare plăcere să văd un meci live, mai ales că juca cineva cunoscut şi am fost cu sufletul alături de el.

Un meci frumos, spectaculos, în care s-au confruntat două generaţii cu două stiluri de joc total diferite. Chiar dacă a pierdut, Ovi este la înălţime prin stilul său de joc, prin naturaleţea cu care se mişcă pe teren şi prin pasiunea pe care o pune în joc.

Nu cred că sunt în măsură să dau lecţii, însă, îmi amintesc cu drag despre un team-building la care am participat şi la care am învăţat o lecţie de viaţă. Programul team-buildingului se desfăşura în etape în care câştigam piese ale unui puzzle. Imaginea finală era alcătuită din nişte munţi care se reflectau într-un lac, imaginii fiindu-i ataşat un citat din Confucius, citat de care îmi amintesc de multe ori când trec prin greutăţi sau situaţii neplăcute de-a lungul vieţii. Aşa că, Ovi, "Să fi învingător nu înseamnă să nu cazi niciodată, ci să te ridici de fiecare dată când cazi!". Felicitări pentru succesul la dublu.

Paştile la Ciunga

Ca în fiecare an, am făcut Paştile la Ciunga, la bunică-mea.

A fost o vreme super mişto în toate aceste zile de sărbătoare. Vineri seara, când ne-am întors de la biserică, au curs din cer câţiva stropi de ploaie, care cică semnifică lacrimile lui Dumnezeu după Fiul Său Isus. Nopatea de Înviere a fost una caldă şi plină de încărcătură emoţională. În mica biserică din vale, aşa numim biserica unde predică Popa Brie, s-a auzit foarte frumos Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând!

Cel mai frumos lucru acum la Ciunga, mai mult decât în orice alt loc, pentru că este locul de care ne leagă totul, pentru că acolo este "iarba verde de acasă", e natura. Pun mai jos câteva poze care le-am facut în această mini-vacanţă bine-meritată, cu speranţa că vă vor încânta şi vouă privirea.
poză artistică
balansoarul din grădină, loc de relaxare şi admiraţie a naturii
coşul cu ouă vopsite în foi de ceapă şi unse cu slănină pentru luciu
nu mă uita

mărul de vară care izbucneşte în floare

pomişorul plantat anul trecut şi care s-a încăpăţânat să şi înflorească
păpădiile care sunt în floare acum şi râd în soare
o păpădie care "s-a maturizat" prea devreme
florile de păr, al căror miros l-aş transpune într-un parfum să-l simt tot anul

vişinul de lângă bucătărie, nins de flori