2010, un an cu de toate, cu bune şi mai puţin bune, an în care v-am cam arătat pe aici una alta...
Acum că ne apropiem de noaptea dintre ani, m-am gândit să pun un ultim post pe blog în anul acesta ca să vă mulţumesc celor care m-aţi citit, sper că nu am fost plictisitoare şi că mă veţi urmări şi pe viitor.
Tuturor vă spun să aveţi un An Nou plin de bucurii, sănătate multă şi să vă aducă 2011 tot ce vă doriţi!
Cu drag, un gând bun acum la început de an, un călduros LA MULŢI ANI! şi ... să curgă şampaniaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
joi, 30 decembrie 2010
vineri, 24 decembrie 2010
miercuri, 15 decembrie 2010
Picăturile de ploaie
If you want to know how much I love you, try to catch the rain drops... the drops that you can catch, it is your love and the drops that you couldn't catch, that's my love for you...
Etichete:
dragoste,
fascinaţie,
Marinela Botezan,
ploaie
duminică, 12 decembrie 2010
Făt-Frumos din imaginaţia noastră
"... Pentru că întotdeauna în viaţă te îndrăgosteşti de ceva ce nu există. Te îndrăgosteşti de imaginea pe care o construieşti tu vis-a-vis de partenerul tău. Tu proiectezi asupra lui visurile tale, valorile în care crezi, el îţi trimite nişte informaţii, stimuli - modul în care zâmbeşte, modul în care vorbeşte -, iar tu îl reconstruieşti pe baza acestor date, creezi un personaj. Iar în 99% din cazuri se dovedeşte a nu fi personajul real. Şi de aici rezultă toate stările astea de nemulţumire ..." - Monica Tatoiu
Etichete:
bărbaţi,
citate,
imaginaţie,
Marinela Botezan,
Monica Tatoiu
sâmbătă, 11 decembrie 2010
Cea mai bună religie
Cea mai bună religie este cea care te apropie de Dumnezeu. Este cea care face din tine, o persoană mai bună. - Dalai Lama
Etichete:
Dalai Lama,
Dumnezeu,
Marinela Botezan,
religie
joi, 9 decembrie 2010
miercuri, 8 decembrie 2010
duminică, 5 decembrie 2010
Cântecul greierelui
Un indian american era împreună cu prietenul său în centrul New York-ului. Era ora amiezii iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, toate aceste sunete ale oraşului parcă te asurzeau. Dintr-o dată indianul a spus:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus prietenul lui.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul.
Indianul a ascultat cu atenţie un moment după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a ramas uimit.
- E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt.
A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.
- Înţelegi ce am vrut să spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultând zi de zi la televizor gâlceava, crimele, tragediile, URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixează pe tot ce este urât, rău. Ni se induce FRICA! Devnim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi, de sentimentele noastre) ŞI NU ŞTIM DE UNDE, CÂND ŞI CUM.
UITE AŞA: ascultând aşa zisele informaţii, care de fapt sunt praf în urechile fraierilor! După care spunem: e greu, oamenii sunt răi, tărim într-o lume nesigură, urâtă, nu mai am încredere în nimeni, etc.
Între timp greierii cântă, frunzele foşnesc, apele curg şi noi nu le auzim.
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus prietenul lui.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul.
Indianul a ascultat cu atenţie un moment după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a ramas uimit.
- E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt.
A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.
- Înţelegi ce am vrut să spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultând zi de zi la televizor gâlceava, crimele, tragediile, URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixează pe tot ce este urât, rău. Ni se induce FRICA! Devnim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi, de sentimentele noastre) ŞI NU ŞTIM DE UNDE, CÂND ŞI CUM.
UITE AŞA: ascultând aşa zisele informaţii, care de fapt sunt praf în urechile fraierilor! După care spunem: e greu, oamenii sunt răi, tărim într-o lume nesigură, urâtă, nu mai am încredere în nimeni, etc.
Între timp greierii cântă, frunzele foşnesc, apele curg şi noi nu le auzim.
Etichete:
fericire,
gânduri,
înţelepciune,
Marinela Botezan,
natură,
viaţă
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Grădina Raiului
"Se uita în jos, la mare, încercând să-şi dea seama clar care-i situaţia şi nu-i ieşea. Cel mai rău lucru era ceea ce i se întâmplase lui Catherine. Apoi venea faptul că el începuse să ţină la cealaltă fată. Nu era nevoie să-şi facă cine ştie ce examen de conştiinţă ca să ştie că o iubea pe Catherine şi că nu-i bine să iubeşti două femei, că nimic bun nu poate ieşi din asta. Ce nu ştia încă era cât de groaznic se poate sfârşi totul. Ştia doar că a început. "Sunteţi deja înlănţuiţi toţi trei ca trei mecanisme care întorc împreună o roată", îşi spuse, şi-şi mai spuse că e vorba de o roată dezafectată sau în cel mai bun caz distrusă rău. Se aruncă în apa rece şi limpede, acolo unde nu-i era dor de nimeni, după care ieşi la suprafaţă, îşi scutură capul şi înotă şi mai departe ca data trecută, după care se întoarse şi înotă înapoi, spre plajă."
Grădina Raiului, Ernest Hemingway
Grădina Raiului, Ernest Hemingway
Etichete:
citate,
Grădina Raiului,
Hemingway,
Marinela Botezan
joi, 2 decembrie 2010
Curcubeul
Legământul lui Dumnezeu cu Noe
"Iată, Eu fac un legământ cu voi... că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, şi nu va mai veni potop ca să pustiiască pământul."
"Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine şi voi. Curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ.
Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor; şi Eu îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine şi voi şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească o făptură.
Curcubeul va fi în nor; şi eu mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legământul cel vecinic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pământ."
Acesta este semnul legământului.
Etichete:
Biblie,
curcubeu,
Dumnezeu,
Marinela Botezan,
poze
miercuri, 1 decembrie 2010
România în imagini
crucea de la marginea satului - Şomartin
magnoliile din Tîrgu Mureş în fiecare primăvară
Învierea în fiecare an în Biserica de la Ciunga
cozonacii bunicii făcuţi în fiecare an de Paşti
tradiţia de a avea de Anul Nou vâsc deasupra uşii
apa cristalină de la un izvoraş din Cheile Râmeţiului
curtea interioară a Castelului Bran
Castelul Bran
balansoarul din grădina de la Ciunga
Transfăgărăşanul
Monumentul întregirii neamului (Poarta Sărutului)- Tg. Jiu - Brâncuşi
Masa apostolilor neamului (Masa Tăcerii)- Tg. Jiu - Brâncuşi
Coloana sacrificiului infinit (Coloana infinitului)- Tg. Jiu - Brâncuşi
icoană Mănăstirea Lainici din Defileul Jiului
icoană Mănăstirea Lainici din Defileul Jiului
dantelă în piatră - Mănăstirea Curtea de Argeş
Barajul de la Vidraru
Ţara Lăpuşului - Maramureş
Rohia - Mănăstirea unde mirosul de tămâie răzbate din ziduri
joi, 25 noiembrie 2010
Vis vegetal
Aş vrea să fiu copac şi-aş vrea să cresc
lângă fereastra ta, te-aş auzi
şi-n voie te-aş privi întreaga zi.
M-aş apuca şi iarna să-nfloresc,
ca să te bucuri. Păsările cele
mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
şi nopţile mi-ar da cercei de stele,
pe care, ca pe frunze, ţi le-aş da.
Prin geamul larg deschis de-atâtea ori
m-aş apleca uşoară, să-ţi sărut
când părul ce pe frunte ţi-a căzut,
când buzele, cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aş juca, zvârlindu-ţi mere
şi foi de aur roşu prin odaie,
cu-a ramurilor tânără putere
ţi-aş apăra obloanele de ploaie.
Şi, cine ştie, poate că într-o seară
de primăvară, când va fi şi lună,
va trece prin grădini o zână bună
făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
genunchiul ud de frunze şi pământ,
cu părul încă doldora de vânt,
cu rouă şi cu lună pe obraz,
eu ţi-aş sări în casă, şi senină
(uitând de-atâta vreme să vorbesc),
cu câte-un cuib în fiecare mână
întinsă, aş începe să zâmbesc.
de Magda Isanos
lângă fereastra ta, te-aş auzi
şi-n voie te-aş privi întreaga zi.
M-aş apuca şi iarna să-nfloresc,
ca să te bucuri. Păsările cele
mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
şi nopţile mi-ar da cercei de stele,
pe care, ca pe frunze, ţi le-aş da.
Prin geamul larg deschis de-atâtea ori
m-aş apleca uşoară, să-ţi sărut
când părul ce pe frunte ţi-a căzut,
când buzele, cu buze moi de flori.
Spre toamnă m-aş juca, zvârlindu-ţi mere
şi foi de aur roşu prin odaie,
cu-a ramurilor tânără putere
ţi-aş apăra obloanele de ploaie.
Şi, cine ştie, poate că într-o seară
de primăvară, când va fi şi lună,
va trece prin grădini o zână bună
făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
genunchiul ud de frunze şi pământ,
cu părul încă doldora de vânt,
cu rouă şi cu lună pe obraz,
eu ţi-aş sări în casă, şi senină
(uitând de-atâta vreme să vorbesc),
cu câte-un cuib în fiecare mână
întinsă, aş începe să zâmbesc.
de Magda Isanos
Etichete:
anotimpuri,
copaci,
Marinela Botezan,
poezie,
vise
luni, 22 noiembrie 2010
marți, 16 noiembrie 2010
Viaţa între raţiune şi simţire
"Înţelepţii se bucură de viaţă şi proştii încearcă s-o înţeleagă raţional." - Andreea Papp
Etichete:
Andreea Papp,
înţelepciune,
Marinela Botezan,
raţiune,
viaţă
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
Să nu uiţi Mari
... de unde ai plecat, să nu-ţi uiţi părinţii, să nu-ţi vinzi casa părintească ...
Etichete:
casa părintească,
Marinela Botezan,
origini,
părinţi
joi, 11 noiembrie 2010
Muzică românească
De obicei sunt pe Kiss Fm. Ieri dimineaţă, dau drumul la radio. La servici am un radio mai puţin performant, fără afişaj electronic şi cu reglare manuală a posturilor. Aurelian Andreescu - Copacul. Zic, ce naiba, cine mi-a dereglat radioul? Următoarea melodie tot românească. În sinea mea, sigur nu sunt pe Kiss.
Apoi intră Huidu şi ne anunţă că CNA-ul a impus ca 40% din muzica difuzată pe posturi să fie românească. Jale mare printre cârcotaşi.
Hai nu vă mai plângeţi aşa, nu avem nici un post cu muzică exclusiv romănească, aşa că este ok sa difuzaţi şi muzica noastră printre toate schelăiturile care se repetă cu periodicitate de o oră -două. Numai noi românii ne ruşinăm de creaţiile noastre şi le dăm la o parte, pe când străinii sunt mândri de tot ce înseamnă naţional şi îşi fac posturi de radio special pentru a difuzara muzica autohtonă.
Eu sincer mă bucur pentru această decizie, mi-e dor sa ascult un Compact C, Laura Stoica (pe care aţi difuzat-o 3 zile la îngropare şi iar aţi uitat de muzica ei foarte misto), Mihaela Runceanu şi multe alte valori ale muzicii româneşti.
Apoi intră Huidu şi ne anunţă că CNA-ul a impus ca 40% din muzica difuzată pe posturi să fie românească. Jale mare printre cârcotaşi.
Hai nu vă mai plângeţi aşa, nu avem nici un post cu muzică exclusiv romănească, aşa că este ok sa difuzaţi şi muzica noastră printre toate schelăiturile care se repetă cu periodicitate de o oră -două. Numai noi românii ne ruşinăm de creaţiile noastre şi le dăm la o parte, pe când străinii sunt mândri de tot ce înseamnă naţional şi îşi fac posturi de radio special pentru a difuzara muzica autohtonă.
Eu sincer mă bucur pentru această decizie, mi-e dor sa ascult un Compact C, Laura Stoica (pe care aţi difuzat-o 3 zile la îngropare şi iar aţi uitat de muzica ei foarte misto), Mihaela Runceanu şi multe alte valori ale muzicii româneşti.
Etichete:
Iartă,
Marinela Botezan,
Mihaela Runceanu,
muzică
vineri, 5 noiembrie 2010
Nebunul de alb
Etichete:
Adrian Păunescu,
Emeric Imre,
folk,
Marinela Botezan,
muzică,
Nebunul de alb
luni, 1 noiembrie 2010
Frunze moarte
Azi a fost o zi frumoasă de toamnă, şi din câte am urmărit pe net, va continua aşa toată săptămâna, cu toate că suntem în Brumar. Ce dacă dimineţile sunt friguroase, important este ca peste zi să fie frumos, să mai putem ieşi în natură.
Aşa că, încă de la amiază, mi-am propus să dau o fugă în locurile mele preferate pentru plimbare, mai precis în parcul de la Cetate şi pe aleea de la Platou care duce către zoo. Nu ştiu de ce, dar aceste două locuri de promenadă, îmi dau o senzaţie profundă de intimitate, datorită aspectului de "tunel" pe care îl dă amplasarea copacilor de o parte şi de cealaltă a aleilor. Este absolut senzaţional în toate anotimpurile dar mai ales iarna, când zăpada aşterne crengile copacilor îmbrăcându-i într-o mantie albă, pură. Destul de pustiu după-amiaza deşi coloritul frunzelor ne îmbie la plimbări romantice prin frunzele foşnind a toamnă aurie.
M-am plimbat, am făcut nişte poze şi cu trecerea asta la ora de iarnă m-a prins întunericul, aşa că m-am bucurat de un apus superb de soare.
Etichete:
alei,
apus de soare,
copaci,
foşnet,
frunze,
Marinela Botezan,
toamnă
Abonați-vă la:
Postări (Atom)